Eva Șimon: Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria a fost alcătuită de români din cincisprezece localități

Un element important în politica față de naționalități a Guvernului condus de Dinnyés Lajos, între 31 mai 1947 și 10
decembrie 1948, a fost că s-a dorit asigurarea reprezentării în parlament a naționalităților. În ianuarie 1948, cu două luni înainte de înființarea primei organizații românești, la Budapesta a avut loc o vizită importantă: pe 22 ianuarie 1948, primul ministru român Petru Groza vine la Budapesta, ca peste două zile, pe 24 ianuarie să semneze, împreună cu omologul său maghiar, „Tratatul de prietenie, colaborare și asistență mutuală” dintre România și Ungaria.

21 martie 1948 – constituirea Uniunii

După perioada de pregătire, în ziua de duminică, 21 martie 1948, la Jula, s-a desfășurat adunarea de constituire a Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria. Invitația fusese tipărită în câteva sute de exemplare, în limbile română și maghiară. Ședința a avut loc de la ora 12, în sala festivă a Primăriei din Jula – spațiu despre care Hoțopan în broşura „Pe drum comun” tipărită în 1979 preciza că între timp acea sală a devenit sala de gimnastică a liceului românesc.
La constituirea Uniunii au luat parte aproape 50 de reprezentanți-delegați din cincisprezece localități românești, alături de peste 300 de români din Jula. Volumul păstrează și lista reprezentanților localităților. Au fost prezenți delegați din Jula, Bichișciaba, Bichiș, Ciorvaș, Aletea, Chitighaz, Bătania, Micherechi, Cenadul Unguresc, Apateu, Darvaș, Jaca, Peterd, Budapesta și Săcal. Fotografia publicată în volum îi prezintă la prezidiul ședinței pe Dumitru Sabău, Gheorghe Alexits, Gheorghe Nădăban și Gheorghe Kardos.

Cine erau cei din prezidiu?

Dumitru Sabău (1903–1977) a fost preotul paroh al bisericii ortodoxe Sf. Nicolae (cartierul Orașul Mare Românesc) din Jula, ultimul director al școlii confesionare ortodoxe din Orașul Mare Românesc din Jula. Dr. Gheorghe Alexits (1899–1978) a fost un matematician, profesor universitar, membru al Academiei Maghiare de Științe, fiul filologului și folcloristului Gheorghe Alexici (1864–1936), profesor universitar la Catedra de limba română a Universității din Budapesta. Între 1946–1948 a fost secretar de stat în Ministerul Cultelor și Învățământului. Gheorghe Nădăban a fost un inginer și administrator al Colegiului „N. Bălcescu” din Budapesta, iar dr. Gheorghe Kardos a fost notarul principal al orașului Jula, de origine română.

Nu a fost o inițiativă proprie?

Unele documente din acele vremuri notează că aceasta ar fi fost o dorință proprie a naționalității române, dar dintr-un interviu realizat de Alexandru Hoțopan în anul 1979, Gheorghe Kardos mărturisea că totul s-a făcut la inițiativa Partidului Comunist Maghiar: „Pe acele vremuri, deci în perioada imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial, când potrivit unor acorduri internaționale a început evacuarea din Ungaria a unor minorități, în rândul românilor din aceste părți n-a fost prea mare încrederea în noul regim. Teama a dominat toate sufletele, astfel că și cetățenilor noștri le era teamă să se declare români. Și tocmai pentru a înlătura unele nedumeriri, unele dubii față de noul guvern, față de noua orânduire, partidul comunist a inițiat înființarea unor asociații de naționalitate cu menirea de a lămuri masele nemaghiare despre scopul politicii umane a acestei noi orânduiri.” (Un martor al acelor vremuri: Dr. Gheorghe Kardos – iniţiator, fondator şi realizator, în FN, 27 mai 1979, p. 3.)
Tot de la dr. Kardos aflăm amănunte și despre atmosfera ședinței de constituire: „În sala împodobită cu tricoloruri românești și maghiare au fost înghesuiți sute de români din oraș – un public la care nici nu ne-am așteptat în acele împrejurări psihice și politice – iar în prezidiu a fost prezent un secretar de stat, în persoana lui dr. Gheorghe Alexits care, cu prilejul alegerilor deținătorilor de funcții, a fost ales ca președinte onorific al Uniunii Culturale a Românilor din Ungaria. Dacă-mi amintesc bine, cuvântarea festivă a fost ținută de Gheorghe Nădăban, dar a luat cuvântul și dr. Gheorghe Alexits. Românește n-a vorbit decât Dumitru Sabău, președintele prezidiului ședinței de constituire.”

Prima conducere

Ședința de constituire a fost deschisă prin cuvântul de salut al lui Dumitru Sabău. Dr. Gheorghe Alexits a prezentat scopul întâlnirii și menirea viitoarei organizații, iar Gheorghe Nădăban a înaintat proiectul de statut. Acesta a fost aprobat în unanimitate, moment în care Uniunea Culturală a Românilor din Ungaria a fost declarată constituită.
Conducerea aleasă la 21 martie 1948 a fost:
președinte onorific: dr. Gheorghe Alexits, Budapesta;
președinte: Dumitru Sabău, Jula;
președinți adjuncți: Petru Luczai, Cenad, și dr. Gheorghe Kardos, Jula;
secretar general: Gheorghe Nădăban, Budapesta;
secretari: Zaharia Unc, Aletea, și Petru Cîmpian, Jula;
casier: Gheorghe Radnóti, Budapesta;
revizori: Aurel Bodirca și Traian Roșu, Budapesta.

Primele realizări

În broșura alcătuită de Hoțopan se notează că activitatea începută în 1948 a produs, într-un timp relativ scurt, rezultate care aveau să influențeze pe termen lung viața românilor din Ungaria. Printre primele realizări sau direcții de acțiune el enumeră organizarea învățământului de naționalitate cu școli în limba română, constituirea căminului românesc din Jula, asigurarea cadrelor didactice, aprovizionarea școlilor cu manuale românești, recrutarea tinerilor pentru studii pedagogice superioare, punerea bazelor învățământului superior de naționalitate, înființarea inspectoratului românesc, constituirea unor biblioteci cu carte românească, organizarea conferințelor în limba română și susținerea formațiilor de dans, corurilor și trupelor de teatru. (Va urma)