76 DE ANI DE LA HOLOCAUSTUL EVREILOR DIN TRANSILVANIA DE NORD
DORIN SUCIU
În fiecare an, începând cu 2001, Ziua Comemorării Holocaustului a fost marcată în Ungaria pe 16 aprilie, amintind astfel faptul că, în acea zi, în anul 1944 a început ghetoizarea evreilor maghiari.
În urmă cu trei sferturi de veac, mai exact în lunile mai și iunie a anului 1944, a avut loc unul dintre cele mai tragice și rușinoase episoade din istoria omenirii: ghetoizarea întregii populații de origine evreiască de pe teritoriul Ungariei fasciste și deportarea la Auschwitz-Birkenau a 424.000 de oameni care nu aveau altă „vină” decât că erau de altă religie și origine etnică. Dintre aceștia, 165.000 au fost evrei din Transilvania de Nord. Pentru a ști ce s-a petrecut atunci, este indispensabilă citirea unui document esențial elaborat de cea mai autorizată sursă: Yad Vashem. Este vorba de „HOLOCAUSTUL ÎN TRANSILVANIA DE NORD”. El poate fi descărcat în format pdf de pe link-ul: http://www.yadvashem.org
https://www.yadvashem.org/yv/pdf-drupal/en/report/romanian/1.10_Northern_Transylvania_%20revazut%20gina.pdf
În 36 de pagini, se spune totul despre soarta tragică a evreilor din Transilvania de nord, intrată după 1940, în urma „arbitrajului” de la Viena impus de Hitler și Mussolini, în posesia Ungariei lui Horthy. Sunt expuse gradual aplicarea politicilor și legilor antisemite și marginalizarea evreilor, ghetoizarea lor de către guvernul fascist ungar al lui Döme Sztoyai, numit constituţional de Horthy la 22 martie 1944, și realizarea – cu contribuția fără rezerve a armatei și jandarmeriei ungare -, a „soluției finale” preconizate de naziști după ocuparea preventivă la 19 martie 1944 a Ungariei pentru a o împiedica să„defecteze” și să treacă de partea aliaților. Așa cum se precizează, misiunea deportării a fost coordonată de comandoul SS de circa 100 de persoane condus de SS-Obersturmbannfuhrer Adolf Eichmann și pusă în practică de autoritățile ungare.
Materialul elaborat la Yad Vashem mai relevă că „documentul preliminar referitor la adunarea, ghetoizarea, concentrarea şi deportarea evreilor a fost adoptat în secret la 7 aprilie de Consiliul de Miniştri al Ungariei: Decretul numărul 6163/1944, sub semnătura lui Lászlo Baky. (…) Ministerul de Interne a elaborat directivele pentru implementarea decretului cu trei zile înainte ca decretul ultrasecret să fie difuzat.”
Istoricul Nicholas M. Nagy Talavera, el însuşi deportat la Auschwitz de autorităţile ungare, arată la pagina 265 a cărții „Istoria fascismului în Ungaria și România”, apărută în 1996 la Ed. Hasefer a Federației Comunităților Evreiești din România: „Consiliul de Miniştri al Ungariei a decis, pe data de 7 aprilie, să „cureţe teritoriul ţării de evrei” (…) deşi această măsură fusese deja hotărâtă cu cinci săptămâni înainte de începerea deportărilor. Pretextul pentru deportarea în masă la Auschwitz a fost apropierea Armatei Roşii de Carpaţi. Militarii germani, din motive de securitate, au cerut îndepărtarea evreilor din zonele rurale şi concentrarea lor în ghetourile din oraşe. Această concentrare s-a petrecut într-o manieră absolut inumană, supraaglomerarea, lipsa de condiţii sanitare şi de cazare au cauzat, foarte curând, izbucnirea epidemiei de tifos şi alte boli contagioase. După aceea, ungurii i-au „rugat” pe nemţi „să-i preia” pe evrei. Cererea fatală a fost transmisă în 20 aprilie ora 4:00 p.m. Eichmann a fost de acord. Cu ajutorul jandarmeriei şi a administraţiei ungare, această acţiune a fost dusă la bun sfârşit într-o aşa viteză, încât, până la sfârşitul perioadei dintre 15 mai-1 iulie, singurii evrei rămaşi în Ungaria se aflau la Budapesta. Întreaga acţiune a fost opera a numai 8 ofiţeri germani, 40 de SS-işti încorporaţi, ajutaţi de 20.000 de jandarmi unguri.”
Concluzia lui Nagy Talavera este necruțătoare: Obersturmbannfuhrer-ul SS Adolf Eichmann a primit tot ajutorul posibil în îndeplinirea planului său de exterminare a evreilor din Ungaria. „În timpul procesului de la Ierusalim, acesta a declarat: „Ungaria a fost singura ţară pentru care nu am fost suficient de rapizi. Ei ni i-au predat pe evreii lor ca şi cum s-ar fi lepădat de bere acră”. (op.cit. p. 261)
Argumentele mincinoase cum că autoritățile ungare ar fi fost silite (!) să procedeze la ghetoizarea și deportarea evreilor de armata germană sunt demontate și de discursul ținut la 31 martie 1944 de Endre László, subsecretar de stat la Ministerul de Interne Regal Ungar, la postul național de radio de la Budapesta: „ (…) Nu este adevărat că problema evreiască din Ungaria a apărut pe ordinea de zi ca urmare a situaţiei politice mondiale. Unanimitatea societăţii maghiare, apărătoare a purităţii rasiale, urgentează de aproape 25 de ani rezolvarea problemei evreieşti. Antisemitismul maghiar nu este o politică la modă, nu este o copiere sau imitare a ideilor şi curentelor politice actuale. (…) Convingerea noastră nestrămutată o putem exprima astfel: pentru rasa maghiară, evreimea nu este un element dorit, nici din punct de vedere moral, nici spiritual şi nici din punct de vedere fizic. Conştienţi de această recunoaştere, trebuie să căutăm acea soluţie care exclude şi elimină în totalitatea sa evreimea din viaţa maghiară.” Textul a fost tradus din cartea „Vadirat a nacizmus ellen” (Rechizitoriu împotriva nazismului), apărută la Budapesta în 1958.
În ceea ce-l privește pe regentul Miklós Horthy, așa cum se arată în documentul Yad Vashem anterior citat, el a fost cel care, la 22 martie 1944, a numit constituţional guvernul fascist ungar al lui Döme Sztoyai care peste două săptămâni avea să emită decretul privind adunarea, ghetoizarea, concentrarea şi deportarea evreilor. Despre psihologia lui Horthy, care, după ocuparea la 19 martie 1944 a Ungariei de armata Germaniei hitleriste, a declarat că este de datoria sa „să rămână pe puntea corăbiei”, este semnificativă scrisoarea pe care i-a scris-o în octombrie 1940 fostului prim-ministru Teleki: „Am fost toată viața un antisemit și n-am întreținut niciodată relații personale cu evreii; eu am fost acela care a propovăduit deschis antisemitismul în Europa.” Textul poate fi găsit în cartea Horthy Titkos Iratai – Documentele secrete a lui Horthy – la paginile 261-62.
Calvarul ghetoizării şi deportării a celor 165.000 de evrei din Transilvania de nord de către autorităţile ungare este descris pe larg de Randolpf L. Braham în cartea „Genocide and Retribution” la paginile 101 – 123. Printre cei ghetoizați și trimiși la Auschwitz s-au aflat și evreii din Târgu-Mureș. Așa cum se arată istoricii Ioan Ranca și Vasile Ciubăncan în „Drumul Holocaustului” (pp. 76-79), în dimineaţa zilei de 3 mai 1944, echipele formate din poliţiști, jandarmi, funcţionari ai primăriei, premilitari (levenţi) şi membri ai partidelor fasciste au mers la casele evreilor, au confiscat obiectele de valoare, au ridicat populaţia evreiască, transportând-o la fabrica de cărămidă, lângă târgul de vite, în zona estică a municipiului, unde s-a stabilit lagărul de concentrare.
În două zile, au fost adunaţi toţi cei 5.964 evrei din municipiul Târgu Mureş iar în zilele următoare, au fost aduşi şi cei din localităţile rurale din zonele arondate, circa 970 de persoane. În spaţiile construite au încăput, înghesuiţi, numai circa 2.500 de oameni din totalul internaţilor; ceilalţi au trebuit să rămână sub cerul liber, pe un timp ploios şi rece.
La 27 și 30 mai au plecat din Târgu-Mureș spre Auschwitz câte două transporturi de 3.183, respectiv 3.203 de persoane. S-au mai întors doar a zecea parte…
Istoricul Randolph L. Braham scrie textual în A Magyar Holocaust, vol.2, p. 24, ed. Gondolat 1988: „În cursul acțiunii de ghetoizare și de deportare, jandarmeria ungară a acționat cu o deosebită cruzime. Fără contribuția ei, nemții nu ar fi putut să aplice programul „soluției finale” în Ungaria. Fanatismul campaniei antievreiești a fasciștilor unguri a fost practic fără egal în partea de Europă ocupată de Germania. Există o mare parte de adevăr în ceea ce, într-o clipă de sinceritate, i-a spus Wisliceny lui Freudiger: „Se vede că, într-adevăr, ungurii sunt urmașii hunilor: fără ei nu ne-am fi descurcat niciodată.”
Grozăviile comise de jandarmeria fascistă ungară cu ocazia internării în ghetouri sau lagăre, brutalitatea și sălbăticia ei, au devenit cunoscute. „În perioada mai-iulie 1944, când a avut loc ghetoizarea și deportarea evreilor din Ungaria, ziarele elveţiene şi suedeze au publicat reportaje ample de la Kosice, Nyiregyháza, Mukacevo, Szekesfehervár , Oradea etc. Publicaţii importante precum conservatorul „Neue Züricher Zeitung” și „Die Nation” au descris evenimentele sub titlul „Jurnalul ororilor”. „Gazette de Lausanne” a prezentat un editorial după altul, descriind detalii dantești şi finalul unui articol, semnat de redactorul Georges Rigassi, specifica: „Iată ce-a făcut naţiunea ungară nobilă şi creştină cu evreii”. „Journal de Genève” a scris o serie de articole violente. Ambasadele ţărilor neutre la Budapesta au protestat vehement, în special suedezii, elveţienii şi mai presus de toţi reprezentanţii Vaticanului”, se poate citi la pagina 272 în cartea lui Nagy Talavera, „Istoria fascismului în Ungaria și România”. Dacă, după această înșiruire de citate din autori consacrați, tot mai rămâne vreo îndoială privindu-i pe cei care sunt responsabili de Holocaustul din Ungaria, accesaţi: https://www.google.ro/#q=Churchill+jews+deportation+Hungary
În cartea sa „Churchill and the Jews” , 1900 – 1948, Michael J. Cohen, prof. la Bar-Ilan University, 2003, ed. a 2-a, revizuită ed. Routledge, p. 355, prezintă 2 scrisori referitoare la ce se întâmpla cu evreii din Ungaria. Descoperite de autor, în arhiva privată a lui Churchill, scrisorile potenţează mesajul adresat de prim-ministrul britanic Churchill ministrului de externe Anthony Eden la 7 și 11 iulie 1944: „There is no doubt in my mind that we are in the presence of one of the greatest and most horrible crime ever committed.” – „Nu am nici o îndoială că ne găsim în prezenţa una dintre cele mai mari şi oribile crime comise vreodată.”
Rămâne o singură întrebare: Dacă Aliații știau de această imensă și oribilă crimă, de ce nu au fost bombardate și distruse liniile de cale ferată pe care trenurile morții, o dată ieșite din Ungaria, continuau să livreze zilnic prada pentru cuptoarele din Auschwitz?
Adaugă un comentariu