Serena Adler: Prima zi de școală

După 6 luni de situații de alertă, urgență și ce ne-a mai adus pandemia asta, ar fi trebuit să ne fi obișnuit, să fim pregătiți pentru începerea școlilor. Astăzi sse dovedește că nu prea suntem. Spun ”suntem”, pentru că toată societatea trebuia să fie pregătită, începând cu guvernanții, indiferent care ar fi ei, cei care la un moment dat sunt în această poziție de responsabilitate. Aproape 3 milioane de copii încep astăzi școala! Mulți nu știu în ce scenariu se găsește școala lor. Să fie scenariul verde, galben sau roșu? Înafara oamenilor racordați la canalele media, radio, tv, restul populației, cu mic, cu mare, nu știe ce sunt aceste scenarii. Acum nu mă refer la cei care nu mai pot frecventa școala, în principal din cauza condițiilor de viață mai puțin decât precare. Ce să ne referim la tablete, dacă acei copii nu pot avea condiții minime de igienă sau le lipsește hrana și o apă de băut care să îndeplinească normele legale. Cine a trecut prin asemenea sate știe despre ce este vorba.

Vă amintiți când erați în școala generală? În prima zi de școală se făcea careul în curtea școlii. Era o mare de copii, profesori, părinți, bunici, cu toții emoționați! Copiii erau cu buchete de flori în mânuțe, învățătoarele își adunau bobocii din clasa I în jurul lor, ceilalți mai mari se adunau în jurul dirigintei și așteptau să le vină rândul la intrarea în clase. Se intra în ordine, începând cu clasele celor mici. Totul mirosea a proaspăt, a curățenie, a var și a ceva cu care se dădea pe dușumele. Lucea totul de curățenie!

În urmă cu un an sau doi am mers cu familia la prima zi de școală a nepotului meu și diferențe mari nu erau, față de amintirile mele de la aceeași vârstă. Am văzut curățenie, același număr mare de părinți, bunici, copiii cu flori în mână, au intrat tot încolonați, pe clase, în ordine. Mi-a plăcut!

De acord, este pandemie, dar de ce nu sunt gata toate școlile să își primească copiii!? Ce s-a întâmplat din primăvară până acum?! Cum s-au pregătit!? Ce se întâmplă acum este de natură să zăpăcească și cele mai bine organizate minți și să irite cele mai calme firi. Școala la care învață nepotul meu este de săptămâna trecută în scenariul roșu și se pare că însăși directoarea ar fi contactat virusul. Pe plan național, aseară a apărut o oarecare situație cu școlile care încep cu copiii în clase, adică cele în scenariul verde, dar și școlile care, la polul celălalt sunt în scenariul roșu, deci copiii nu vor fi la școală, ci acasă, în fața calculatoarelor. Părinții nu știu cum să își organizeze programul de lucru, asta cei care mai au unde lucra. Bunicii ar trebui ținuți mai la distanță, mai ales dacă au boli cronice, dintre cele care asociate cu virusul pot duce la situații grave.

Da, trebuie luate măsuri sporite de igienă, dar asta știm de la cei 7 ani de acasă, alții din clasa I, când învățăm și să ne spălăm pe mâini când mâncăm, când revenim de la școală sau de unde revenim, să ne schimbăm hainele de oraș cu cele de casă. Cu alte cuvinte, făceam ceea ce acum pare impus de pandemie, ori a ne spăla este ceva normal! Ceea ce nu este normal este însă purtarea măștii de către copii! Nu, nu este sănătos să poarte tot timpul mască! Poate doar cei care au asociate boli respiratorii, diabet sau alte vulnerabilități. Cam care e probabilitatea la copii să își schimbe măștile între ei, asta dacă nu sunt supravegheați sau să se joace și să dea masca pe jos, apoi să o scuture și să o pună înapoi pe nas și pe gură.

Prin urmare, era necesară o analiză mai atentă a căilor de propagare a virusului. Pericolul este mai mim cât timp copilul stă în clasă, în banca lui, izolat cu plexiglas de banca vecină. Pericolul este mai mare când copilul este în pauze, pe holuri, zbenguindu-se. De aceea, părerea de bun simț, pe care o împărtășesc, pentru că nu știu dacă au avut-o și alții, este ca în clasă copiii să nu poarte masca, atunci când stau în bănci. În pauze, când copiii nu pot fi împiedicați să alerge, să consume energia stăpânită în timpul orelor, se joacă leapșa sau ce se mai joacă acum, atunci să o poarte.

O analiză mai atentă, ar putea evalua situația și decide să lase copiii fără măști, măcar când stau în bănci. Să poarte măști când circulă prin clasă sau în pauze. Ce se aude cu pachețelul cu mâncare? Cred că trebuie ca una dintre pauze să fie pentru mâncare și după ce copiii își spală mâinile, învățătoarea să treacă pe la fiecare să le dea cu dezinfectant pe mâini. Cred în responsabilizarea unui copil, la orice vârstă acest lucru trebuie să se întâmple, de aceea aș crede că instructajul copiilor ar trebui axat pe a le explica care sunt căile de transmitere și ce ar trebui să facă ei.

Toată lumea înțelege că nimeni nu vrea să trecem prin această situație, dar se va încheia la un moment dat. Nu sunt de acord cu cei care bagatelizează sau neagă existența virusului, pentru că este absurd să negi ceva ce există. Poate mai sunt și erori în statistici, dar boala există și nimeni nu știe cum ar reacționa dacă o ia. În Israel sunt peste 4000 de cazuri pe zi și de vineri se vor reintroduce măsuri restrictive stricte.
Pe de altă parte, omul are nevoie să fie împreună cu semenii lui, cu atât mai mult un copil! Dacă oamenii maturi au nevoie de relații interumane, de stadioane pline, de săli de spectacol, de manifestări în aer liber, cum am putea cere copiilor să nu aibă dorința de a fi împreună cu alți copii, cu care să râdă, să se înghiontească, să se joace!

Ce se va întâmpla în continuare în școli și cum se va asigura în aceste condiții un process educativ de calitate? Cât de mult le vor lipsi copiilor amintirile din școală, cele legate de învățatul scrierii, cu mâna condusă de învățătoare? Oare ce vor înțelege din explicațiile primite în clase, pentru că nu vor mai avea acea festivitate din curtea școlii, cu careu, cu flori, zâmbete și îmbrățișări.

Fiecare participant la procesul educațional are rolul lui și cred că în această perioadă, rolul familiei este să comunice mai mult cu copiii și să îi încurajeze să nu se teamă, ci să fie responsabili. Să îi ajutăm să înțeleagă că după această perioadă vor putea să își dea mâna, să se îmbrățișeze, să se împingă când fac rândul să intre în clasă. Să le repetăm că, după această perioadă vor putea să își dea mâna, să fie împreună, o generație unită, care își va aduce propria contribuție la dezvoltarea și progresul acestui secol zbuciumat.

Să dorim copiilor și nepoților noștri, tuturor copiilor din lume, un an școlar frumos, în care să învețe, dar să se și joace! Să fie fericiți!
14 septembrie 2020