„Demnitatea supravieţuitorului”, colocviu dedicat lui Iancu Ţucărman, supraviețuitor al pogromului de la Iași

Oameni politici şi de cultură au evocat joi personalitatea lui Iancu Ţucărman, unul din ultimii supravieţuitori ai Pogromului de la Iaşi şi ‘trenurilor morţii’ din anii celui de-al Doilea Război Mondial, într-un eveniment intitulat “Demnitatea supravieţuitorului”, care a avut loc la Templul Coral din București.

Aurel Vainer, preşedinte de onoare al Federaţiei Comunităţilor Evreieşti din România, a vorbit atât despre Iancu Ţucărman – „băietanul” din „trenurile morţii”, cât şi de Iancu Ţucărman – nonagenarul „extrem de corect şi atent îmbrăcat”.

„De câte ori vorbeam de Holocaust şi de Pogromul de la Iaşi, domnul Ţucărman era vorbitorul principal, relatând cu acea deschidere umană cele ce i s-au întâmplat şi li s-a întâmplat evreilor din Iaşi în acea vreme. (…) O făcea cu demnitate şi mult suflet şi competenţă. Îi păstrez cea mai frumoasă amintire şi mai ales parcă îl am în ochi cu ţinuta lui la vârsta pe care o avea, era de-acum nonagenar, totdeauna extrem de corect şi atent îmbrăcat. Nu puteai să spui că ai de-a face cu un bătrân ramolit, neîngrijit. Dimpotrivă, un exemplu pentru alţii”, a afirmat Aurel Vainer.

O imagine „subiectivă” a lui Iancu Ţucărman a creionat soţia sa, Maria, care a reamintit de „naturaleţea, modestia, simplitatea” acestuia, precum şi de pasiunea pentru muzică a celui care l-a cunoscut pe marele George Enescu.

„Muzica îl definea pe Iancu Ţucărman. Era începutul şi a fost sfârşitul, pentru că de la vârsta de şase ani a început la vioară şi continuând mai departe această pasiune, dar nu profesional, muzica i-a fost alături permanent prin modul în care se manifesta, unde mergea, în susţinerea copiilor pe care i-a descoperit şi susţinut împreună cu un bun prieten, tot un supravieţuitor al Trenului Morţii – Podul Iloaei, Martin Stern. (…) A avut şansa să îl cunoască pe marele maestru George Enescu”, a spus ea, anunţând că o carte memorii ale lui Iancu Ţucărman va vedea în curând lumina tiparului.

Preşedintele FCER, deputatul Silviu Vexler, a subliniat că demnitatea nu poate funcţiona fără speranţă, aceasta fiind cea care l-a împins înainte pe Iancu Ţucărman.

„Nu cred că este un eveniment trist sau care ar avea motiv să fie considerat trist. Atunci când oamenii se strâng împreună pentru a-şi aduce aminte de tine este un moment vesel. (…) Domnul Ţucărman ar fi putut alege o viaţă mult mai simplă, o viaţă mult mai uşoară sau ar fi putut să fie definit de durere, ceea ce n-a făcut. A ales să fie un om optimist şi un om cu speranţă. Demnitatea nu poate funcţiona fără speranţă. Speranţa este motorul care te împinge înainte şi cred că asta este ceea ce l-a împins înainte de fiecare dată”, a declarat Silviu Vexler.

El a amintit şi de o promisiune făcută lui Iancu Ţucărman, în ultima conversaţie avută cu acesta, în perioada campaniei electorale. “M-a rugat să am vedere ca, atunci când noua legislatură va începe, să fie luate unele măsuri de sprijin pentru copiii supravieţuitorilor Holocaustului, care la rândul lor acum sunt persoane cu vârstă înaintată. Am onorat promisiunea pe care i-am făcut-o atunci. Ieri (miercuri – n.r.), legea despre care am discutat a fost depusă la Parlament şi sper să devină un act normativ în cel mai scurt timp, aşa cum i-am promis atunci”, a precizat deputatul FCER.

Andrei Dimitriu, directorul general al Filarmonicii „George Enescu”, a afirmat că Iancu Ţucărman a fost un personaj-simbol pentru istoria tulbure europeană a deceniilor întunecate din secolul trecut şi un model apolitic într-o societate în căutare de echilibru, de valori.

„Lumea de astăzi, o lume apatică, într-o post-modernitate confuză, cu repere frivole şi valori diluate, are nevoie imperativă de modelul Iancu Ţucărman tolerant, înţelept, smerit, dar demn, totul construit pe inventarul tragic al vieţii lui – Pogromul de la Iaşi. Iancu Ţucărman avea harul patriarhilor biblici, care se devotau adevărului, iubirii, dreptăţii şi frumosului. (…) Era memoria vie a experienţelor criminale concentraţionare, care au desfigurat civilizaţia, au cancerizat societatea iudeo-creştină, apogeul modelului civilizaţional uman. Iancu Ţucărman a fost între expresiile cele mai nobile ale martirajului care a biruit”, a arătat Andrei Dimitriu.

Sherban Lupu, profesor emerit la Universitatea din Illinois (SUA), l-a evocat pe Iancu Ţucărman ca pe o figură luminoasă, care răspândea în jur pozitivism, optimism.

„A fost un prieten extraordinar. (…) Se dăruia celor din jur. El a fost un om care şi-a înţeles destinul. Puţini suntem cei care putem să facem asta. A înţeles că Cel de Sus i-a salvat viaţa pentru a face bine în lume. A întors răul într-un bine pentru noi toţi, pentru tineri, pentru prieteni, pentru toţi cei din jur. Niciodată nu vorbea pe nimeni de rău, totdeauna avea de spus ceva pozitiv pentru fiecare situaţie şi avea o abilitate extraordinară de a vedea în viitor cum se transformau lucrurile. (…) Faptul că era un foarte bun muzician ne-a apropiat şi mai mult. (…) Nu suntem aici să îl plângem pe Iancu, ci să ne bucurăm că am fost atinşi de prezenţa lui”, a subliniat Sherban Lupu.

Prof. dr. Alexandru Florian, director general al Institutului Naţional pentru Studierea Holocaustului din România (INSHR) “Elie Wiesel”, a subliniat optimismul şi iubirea de viaţă a lui Iancu Ţucărman.

„Suntem cu toţii la o celebrare a vieţii, pentru că aşa cum spunea Iancu Ţucărman cel mai important lucru este să preţuieşti viaţa. Eu aş spune că suntem la celebrarea a două vieţi. (…) El s-a născut de două ori, o dată în 1922 şi a doua oară la aproape 19 ani, în iunie 1941, atunci când a reuşit să coboare în viaţă dintr-un vagon de marfă în care se aflau 137 de evrei. (…) Iancu Ţucărman avea multiple calităţi: era supravieţuitor al Holocaustului şi prin aceasta prezenta o anumită simbolistică, era un mare meloman, dar şi un specialist în muzică şi avea o fire deosebit de deschisă. A fost un narator al Holocaustului, al tragediei de la Iaşi, a fost un narator a ceea ce înseamnă pierderea condiţiei umane atunci când eşti supus unor politici criminale de către un stat totalitar cu orientare fascistă”, a susţinut Alexandru Florian.

El a anunţat că Institutul „Elie Wiesel”, împreună cu Muzeul Holocaustului de la Washington şi cu CJ Iaşi, va inaugura în această vară, la comemorarea a 80 de ani a Pogromul de la Iaşi, un muzeu în fosta clădire a chesturii, „acolo unde a debutat drama uciderii în masă a evreilor din Iaşi”.

Personalitatea lui Iancu Ţucărman a mai fost evocată de prof. univ. dr. Verona Maier, prorector la Universitatea Naţională de Muzică din Bucureşti, prof. dr. Vasile Morar de la Universitatea Bucureşti – Facultatea de Filosofie, precum şi de Anne Marie Paladi – profesoară de violoncel la Şcoala de Muzică şi Arte Plastice nr. 1 „Iosif Sava”.

La finalul manifestării, actriţa Claudia Motea a citit un poem dedicat lui Iancu Ţucărman. Violoniștii sprijiți în evoluția lor de Iancu Țucărman și de Fundația Sternin, Mihaela Mitrofan și Mircea Dumitrescu, astăzi soliști cunoscuți, au susținut un microrecital comemorativ.

Au fost prezenţi ambasadorii Germaniei, Cord Meier-Klodt, şi Federaţiei Ruse, Valery Kuzmin.

Colocviul a fost organizat de Federaţia Comunităţilor Evreieşti din România, Comunitatea Evreilor Bucureşti, Forumul B’nei B’rith România şi Asociaţia Culturală „Iancu Ţucărman şi Maria Popa”.

Iancu Ţucărman s-a născut pe 30 octombrie 1922, iar în iulie 1940, când avea 18 ani, viaţa sa a fost întreruptă brutal de cumplita experienţă a „trenurilor morţii”, fiind unul dintre foarte puţinii supravieţuitori. A murit pe 8 ianuarie 2021. AGERPRES/(A – autori: Daniel Popescu, Cătălina Matei, editor: Andreea Rotaru, editor online: Anda Badea)

Foto: Irina Airinei