SHIMON PERES: „Ierusalimul este mai mult o flacără decât un oraş şi nimeni nu poate diviza o flacără.”

SIMON SEBAG MONTEFIORE: IERUSALIM. BIOGRAFIA UNUI ORAȘ

„Muntele Templului este greu de divizat. Haram şi Kotel, Cupola, Aqsa şi Zidul fac toate parte din aceeaşi structură: „Nimeni nu poate monopoliza sfinţenia”, a adăugat Peres. „Ierusalimul este mai mult o flacără decât un oraş şi nimeni nu poate diviza o flacără.” Flacără sau nu, cineva trebuie să deţină suveranitatea, astfel că diferitele planuri dau suprafaţa musulmanilor, iar tunelele şi rezervoarele de dedesubt (şi, prin urmare, şi Piatra de Temelie), Israelului. Complexitatea minuţioasă a lumii crepusculare a cavernelor subterane, a conductelorşi viaductelor aflate acolo este absolut uluitoare, chiar dacă tipic ierusalimită: cine stăpâneşte pământul, cine stăpâneşte ţara, cine stăpâneşte cerurile? Nu se poate ajunge la niciun acord, dar oraşul nici nu va rezista fără altceva. Suveranitatea politică poate fi desenată pe o hartă, exprimată prin acorduri juridice, impusă cu forţa armelor, dar va fi inutilă şilipsită de sens fără elementul istoric, cel mistic şi cel emoţional. „Două treimi din conflictul arabo-israelian este psihologie”, a spus Sadat. Condiţiile reale pentru pace nu sunt doar detaliile privind care dintre cisternele irodiene vor fi palestiniene sau israeliene, ci aspectele intangibile şi sincere ale respectului şi încrederii reciproce. În ambele tabere există elemente care neagă istoria Celorlalţi. Dacă această carte are e misiune, sper cu pasiune să îndemne fiecare parte să recunoascăşi să respecte moştenirea antică a Celorlalţi. Negarea de către Arafat a istoriei evreieşti în Ierusalim a fost considerată absurdă de chiar istoricii săi (care acceptă cu toţii, în particular, acea istorie), dar niciunul nu şi-a asumat riscul să-l contrazică. Chiar şi în 2010, doar filosoful Sari Nusseibeh a avut curajul să admită că Haram al-Sharif a fost locul pecare s-a aflat Templul Evreiesc. Construirea aşezărilor coloniale evreieşti subminează încrederea arabilor şi caracterul practic al unui stat palestinian. Şi totuşi negarea de către palestinieni a moştenirii antice evreieşti şi cea a caracterului evreiesc al statului modern sunt la fel de dezastruoase pentru procesul de pace. Iar asta se întâmplă înainte de aajunge la o provocare şi mai mare: fiecare trebuie să recunoască naraţiunile moderne sacre ale Celorlalţi despre tragedie şi eroism. Este o exigenţă importantă, dat fiind că poveştile ambelor părţi îi înfăţişează pe Ceilalţi ca personaje absolut negative – dar chiar şi acest lucru este posibil.”

„Suntem cu o oră înaintea zorilor, într-o zi la Ierusalim. Domul Stâncii este deschis: musulmanii se roagă. Zidul este întotdeauna deschis:evreii se roagă. Biserica Sfântului Mormânt este deschisă: creştinii se roagă în mai multe limbi. Soarele răsare deasupra Ierusalimului, razelelui făcând ca pietrele irodiene ale zidului, deschise la culoare, să pară aproape ca neaua – exact aşa cum le-a descris Iosif Flavius cu două mii de ani în urmă – pentru ca apoi să surprindă aurul splendid al Domului Stâncii care scânteiază în soare. Esplanada divină unde se întâlnesc Cerul şi Pământul, unde Dumnezeu îl întâlneşte pe om, se află încă într-un tărâm situat dincolo de cartografia umană. Doar razele soarelui pot să facă acest lucru şi în sfârşit lumina cade pe cel mai desăvârşit şi misterios edificiu din Ierusalim. Scăldându-se şi răsfăţându-se în lumina soarelui, el îşi merită numele aurit. Dar Poarta de Aur rămâne încuiată, până la venirea Zilei de Apoi.”

Un superb omagiu adus Ierusalimului de aur de prietenul SHLOMO JOSEFSOHN care ne-a dăruit, cândva, frumoasa lui creație. Orașul -flacără divină, Orașul Păcii! (Irina Airinei)

Foto frontispiciu: Irina Airinei