CONTROVERSE AMICALE SAU „DESPRE CE NU SE UITĂ” DE JEAN JACQUES ASKENASY ȘI CLEOPATRA LORINȚIU (EDITURA RAO 2021)

Irina Airinei

Gândită ca posibilă reflectare a vieții, carierei, opiniilor despre sine și ceilalți a neurologului Jean Jacques Askenasy, cartea de dialoguri inițiată de Cleopatra Lorințiu „Despre ce nu se uită” apărută de Editura RAO este, în același timp, o confruntare incitantă , presărată, pe alocuri, cu tandrețe, cu scăpărări și contraziceri între două generații, între două moduri de a vedea, filtra, lumea și realitatea.

Pe de o parte este punctul de vedere al medicului neurolog, un pasionat al științelor creierului, autor al mai multor lucrări: el este cel care „nu uită”, adeseori nici nu iartă, dar destăinuie, cu drag, amintiri, revelații, povestește întâlniri memorabile.

Pe de altă parte, autoarea întrebărilor, poeta și prozatoarea Cleopatra Lorințiu își propune oglinda adevărului și, deopotrivă, a comprehensiunii, păstrându-și propriile opinii în fața redutabilului academician nonagenar, fie că e vorba despre globalizare, despre viața evreiască sub domnitorii moldoveni și munteni ori fanarioți, despre prezența evreiască în protipendada stalinistă de la conducerea României de după cel de-al Doilea Război Mondial sau echilibrul judecării faptelor și istoriei în perioada comunismului și a post-comunismului.

Cu tact și delicatețe, Cleopatra Lorințiu știe să îl incite pe Jean Jacques Askenasy fără să îl radicalizeze, încearcă să obțină din partea acestuia „concesia” imparțialității obiective, lucru care se dovedește imposibil. De aici, însă, farmecul, incitant pe alocuri, al dialogului, purtat, din câte mărturisește autoarea, prin mesaje scrise și nu prin înregistrări audio.

Așadar (micul secret al cărții) cei doi au avut timp să își reanalizeze pozițiile și (bănuim) să mai niveleze din asperitățile clipei de confruntare…

Devine tot mai clar, cu cât înaintezi în lectura dialogului, faptul că cei doi autori …nu sunt de acord, dar se respectă; nu au aceeași părere despre anumite teme dar fiecare îi acordă celuilalt dreptul de a avea o opinie diferită. Cu alte cuvinte: « Je ne suis pas d’accord avec ce que vous dites, mais je me battrai jusqu’à la mort pour que vous ayez le droit de le dire » (Nu sunt de acord cu ceea ce spuneți dar mă voi lupta până la moarte ca să aveți dreptul să o spuneți), frază atribuită, în mod greșit, lui Voltaire, prin lectura superficială a operei englezoaicei Evelyn Beatrice Hall și care a făcut lungă carieră în umanism, ilustrând, în fapt, spiritul voltairian !

Înfruntarea politicoasă este, însă, sarea și piperul acestei cărți în care apar, evident, temele predilecte ale lui Jean Askenasy (părăsirea României în 1971 grație prim-ministrului israelian, doamna Golda Meir, venită la București în vizită oficială și primită cu onoruri de Nicolae Ceaușescu, tema sionismului, fidelitatea față de Erez Israel, complezxitatea tematicii israeliene sau acuza adusă autorităților vremii de a fi întârziat în mod voit rezolvarea dosarului său de plecare din România. Tânărul medic neurolog acuza faptul că plecarea evreilor era condiționată de plata unor despăgubiri bănești justificate prin plata școlarității, pe de o parte, iar pe de altă parte imposibilitatea recuperării ulterioare a unor imobile care aparținuseră familiei.

Sigur că această problematică a nemulțumirii, a amintirii umilinței despăgubirii bănești, a problematicii materiale, este una relativ comună în masa evreilor cu rădăcini românești din Israel, al căror număr este mereu discutat și disputat, ajungând de la o estimare de câteva sute de mii, în deceniile 6-7, la o estimare mult mai modestă, făcută acum.

Nimeni nu știe adevărul și probabil că ar fi și greu de aflat, au trecut de atunci generații și generații…

Venerabilii de astăzi păstrează însă, în memorie, cu multă emoție conjuncturile de atunci și visul lor sionist. Iată cum descrie academicianul poposirea sa în Israel, momentul de început al Alyalei sale:

„Am coborât din avion sub privirea echipajului care saluta politicos pe fiecare, spunând ’La revedere’ ca după orice zbor banal spre Israel. Mă uit la ceas, era 20:07, pun piciorul pe pământul israelian, începuse să se întunece, fac un pas greșit, până azi nu-mi este clar: intenționat sau nu, dar căzând, pun buzele mele pe asfaltul cald, numai pentru câteva secunde, cei de lângă mine, împreună cu fiul meu Nadir, mă întreabă dacă totul este în ordine și mă ajută să mă ridic. După sărut, un zâmbet sub formă de rictus mi-a rămas întipărit pe față până l-am conștientizat și șters.”

O carte de citit este volumul „Despre ce nu se uită” de Jean Jacques Askenasy și Cleopatra Lorințiu, căci conține o mulțime de amintiri, evocări, opinii și confruntări, inclusiv un capitol de portrete realizate de protagonistul nostru, membru din străinătate al Academiei Române, în capitolul „Întâlniri memorabile”. Dincolo de dialog, de întrebări și răspunsuri, curg evocările: AUGUSTIN BUZURA, JACQUES DE DECKER, MOSHE IDEL, ALIZA BEGIN, MENAHEM BEGIN, MEIR ROSEN, SOLOMON MARCUS, NICOLAE CAJAL, MAYA SIMIONESCU, SORIN ANTOHI, HORAȚIU MĂLĂELE.

Secretele creierului, memoria și iubirea, globalizarea, istoria, întâlnirile importante dintr-o viață, amintirea și filtrul prin care e privită istoria, toate acestea și multe altele într-un schimb de opinii purtat cu onestitate și stimă reciprocă de cei doi interlocutori porniți pe drumul rememorării.

1 comentariu

  • Sunt convinsa ca aceasta carte construita de doua nume sclipitoare , inteligente , trebuie citita si invatata pentru a fi apreciata la adevarata ei valoare ! Multumim! Felicitari !

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.