AFnewsOPERA NAȚIONALĂ BUCUREȘTI: CU „NORMA”, LA CENTENAR
Irina Airinei: Iubită doamnă Alice Barb, ați montat „My Fair Lady”, „Bărbierul din Sevilla”, „Forța destinului la Opera din Constanța, „Turandot”… Ce a reprezintă pentru regizoarea (și muziciana, pianista) Alice Barb această nouă producție cu Norma la Opera Națională din București?
Alice Barb: Sunt bucuroasă că am răspuns invitației directorului general al Operei Naționale, Daniel Jinga reușind să ducă la bun sfârșit această mare producție. Da, am pus în scenă această operă extraordinară cu două invitate extraordinare și cu o garnitură de soliști de primă mărime ai casei. Am alcătuit o echipă de creație cu artiști foarte talentați, ne-am apucat de treabă și, într-un răstimp foarte scurt, permanent cu amenințarea pandemiei asupra noastră cred că, cu toții împreună, am reușit să realizăm un spectacol demn de prima scenă țării, un spectacol demn de centenar și un spectacol demn de noi toți și de publicul pe care ni-l dorim să fie în număr cât mai mare în sală. Eu le mulțumesc tuturor celor care ne-au fost alături și au crezut în acest spectacol. Le mulțumesc părinților mei care mi-au dăruit accesul la universul muzicii acum foarte mulți ani și care m-au învățat să visez. Sunt un visător profesionist și voi continua să visez frumos și îmi doresc să împart aceste visuri cu cu cât mai mulți oameni care cred că au nevoie de visare mai ales în vremuri dificile cum sunt cele pe care le trăim acum.
Irina Airinei: Culesul vâscului juca un rol primordial la druizi, specialişti în magie vegetală. Pliniu ne oferă mărturia cea mai veche. Ritualul poțiunii de vâsc și intrării în transă în a șasea zi a lunii noiembrie a marii preotese în lumina lunii pline pentru a profeți viitorul an, vâscul, acest panaceu universal și vector metempsihotic, pare a fi unul dintre simbolurile cheie ale operei belliniene. Cum ați ajuns la viziunea regizorală finală?
Alice Barb: Sunt pasionată de această zonă, lumea druidică este o lume care rămâne și astăzi fascinantă și am încercat să aduc această magie într-o viziune nouă asupra spectacolului, o viziune care să îmbine forma clasică cu mijloacele moderne de expresie și îmi doresc foarte mult ca tânăra generație care a crescut cu filmele celebre pline de spiriduși, de gnomi, de magie, în genul lui Harry Potter și altele, să vină la acest spectacol în sala Operei Naționale, să vină la „Norma”, să se regăsească în această lume magică și, cu ocazia aceasta, să se îndrăgostească de operă. Datoria unui regizor, poate prima dintre datorii, așa cum spunea Dinu Lipatti, marele meu mentor, este să servească muzica, nu să se servească de ea pentru că muzica este un lucru grav, opera este un lucru grav…am încercat, prin acest spectacol, să nu vin cu asupra de măsură a invențiilor mele, ci să păstrez un echilibru delicat și elegant între toate semnele și simbolurile aflate la întrepătrunderea dintre partea văzută și cea nevăzută a lumii belliniene.
Respect foarte mult și talentul extraordinar al artiștilor care au evoluat în ambele spectacole. Cu ei, dumneavoastră, spectatorii noștri, ați reușit să vă lăsați purtați de visul meu și să intrați în el, să îi descoperiți frumusețile și magia și să vă bucurați de el. Numai așa, regizorul poate să continue să viseze.
Adaugă un comentariu