Botoşănean de origine, totdeauna mândru să-și afirme obârșia, părintele profesor univ. Theodor Damian este la fel de cunoscut astăzi în România ca și în America, unde s-a stabilit de mulți ani. Rară este o asemenea recunoaștere unanimă. Recent, respectiv în 16 ianuarie 2022, a XXIX-a ediție a Simpozionului „Mihai Eminescu”, ca și în anii precedenți, a fost patronată, în mod cu totul onorant, de Academia Oamenilor de Ştiință din România, Filiala USA, de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, de Mitropolia Ortodoxă Română a celor două Americi și, local, de Institutul Român de Teologie și Spiritualitate Ortodoxă, New York, al cărui președinte este. Î.P.S. Dr. Nicolae Condrea, Mitropolitul celor două Americi, a trimis un frumos mesaj de salut, pe care organizatorul principal al evenimentului, prof. univ. Th. Damian, l-a citit în debutul Simpozionului, eveniment desfășurat și cu prezența unor participanți prin zoom. Ne-am bucurat să admirăm Ordinul „Sf. Ioan Iacob de la Neamț, Noul Hozevit” pe care profesorul Damian l-a primit recent de la P.F. Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, la împlinirea vârstei de 70 de ani, drept care ne alăturăm și noi cu urarea de sănătate și putere de muncă.
O întâmplare cărturărească a făcut ca prin anii ‘80, citind cu sârguință în Biblioteca Institutului Teologic Ortodox din Sibiu, să-l întâlnesc pe părintele Damian, care fusese adus de Mitropolitul Antonie Plămădeală să lucreze la prestigioasa instituție ortodoxă din Transilvania ca secretar de redacție la “Telegraful Român” și la „Mitropolia Ardealului” .
Următorul loc al întâlnirii noastre a fost America. Nu-mi mai amintesc cu exactitate când mi-a făcut prima invitație la Cenaclul „M. Eminescu” din New York. Să fi fost prin 2006? Dar știu foarte exact că el, omul acesta minunat, a ținut pentru mine poarta oricând larg deschisă spre Lumea Nouă, în comunitatea unor români iubitori de cultură din metropola americană. Faptul că cei 30-40 de participanți la Cenaclul literar al lui Th. Damian, pe care eu i-am întâlnit frecvent în ultimii ani, nu sunt singurii români pasionați de cultură națională din metropola lumii, este o certitudine.
Dar nu știu să existe la New York vreo altă structură culturală care să echivaleze prestigiul Cenaclului „M. Eminescu” care de prin 1993 bilunar organizează reuniuni consistente, cu lansări de carte, cu dezbateri pe teme culturale ardente și conferințe literare, așa cum au fost și cele ținute de mine aproape în fiecare an din 2006 până în prezent. Realizăm ce importanță are pentru diaspora noastră o asemenea manifestare, menită să conserve identitatea națională a românilor. Publicistul Damian scoate la New York reviste notabile valoric, atât în limba română,cum din 1996 apare
„Lumină lină/ Gracious light ”,cât și în engleză “Symposium” și
„Romanian Medievalia”. Ne temem că, fără inițiativele unui om cum este Th. Damian, afirmat începând din 1993 până mai ieri ca filosof de catedră la Facultatea de Științe Sociale din Metropolitan College, ca preot predicând din anvon de biserică în Astoria newyorkeză, ca poet, memorialist și eseist cu zeci de volume publicate, comunitatea conaționalilor noștri din U.S.A. și-ar pierde strălucirea, atât cât o poate avea, între celelalte naționalități cu care conviețuiește.
Omul de litere primit ca membru în U.S.R și neîntrecutul organizator și-au dat mâna atunci când în ianuarie 2007 tânărul profesor de religie Marian Simion de la Universitatea Harvard l-a invitat să organizeze în prestigiosul centru academic primul simpozion dedicat în mod oficial lui Mihai Eminescu, prezentat ca „ultimul mare poet romantic european”. Theodor Damian și-a ales cu atenție comunicanții, ca manifestarea să păstreze un nivel științific înalt. La fel procedează când își constituie grupurile de specialiști cu care înțelege să participe la congrese internaționale, fie că este vorba de Congresul de medievalistică de la Western Michigan University din Kalamazoo SUA, fie că se prezintă la Congresul I.S.S.E.I., care își mută sesiunile în mereu altă țară. Port neșterse amintiri din sesiunile de la Universitatea din Helsinki-Finlanda 2008, Ankara-Turcia 2010, Zaragoza-Spania, 2020. O debordantă energie organizatorică și o forță neistovită de a crea frumosul. Iată două forme de activitate incompatibile, ați putea crede, dar pe care Domnia Sa le îngemănează convingător și cu mare succes. Trecerile de la una la alta se fac pe nesimțite, fără să-i simți efortul, deși efortul său este realmente istovitor și cheltuiala financiară pe măsură. Cine le-ar putea descoperi când zâmbetul amabil, prietenesc al domnului Damian acoperă orice grijă organizatorică pe care musafirul nu are rost să o perceapă. Experiența americană a părintelui Damian nu are drept target bogăția materială, râvnită de cei mai mulți români plecați peste hotare, ci pe cea a valorilor spiritului.
Ne-am cunoscut mai bine cu părintele-profesor când am organizat împreună la Sibiu, în iarna anului 2011 „Zilele Lumină Lină” la Universitatea “Alma Mater”. Astfel, s-a petrecut acolo unul dintre popasurile tradiționale pe harta românismului a revistei scoase de cunoscutul român newyorkez. Întâlnirea cu scriitorii locali și iubitorii de cultură dintr-o anumită zonă avea o dublă direcție de rodire. Scriitorii de talent se puteau manifesta într-un cadru internațional și totodată ei erau invitați să colaboreze la revista newyorkeză, care, la rândul ei, pătrundea mai adânc în conștiința contemporaneității noastre. Proiectul aceasta inedit a țintit spre înalt, adică spre ideea că o revistă literar-filozofică românească prestigioasă a diasporei merită să fie cunoscută atât la București, cât și la Bistrița, la Constanța ca și la Craiova sau Reșița, ori -de ce nu?- la Cernăuți ca și la Chișinău. Mulți intelectuali români trăind în afara granițelor țării au realizat nevoia unui dialog al diasporei cu patria-mumă. Unii dintre ei au așternut și pe hârtie un asemenea deziderat. Nimeni nu a transpus în faptă, ca profesorul Theodor Damian, un atât de important obiectiv, menit să traseze punți de lumină-cărturărească între românii de pe ambele țărmuri ale Atlanticului.
Nu este de mirare că personalitatea polarizantă a unui asemenea intelectual complex afirmat, care atrage spre proiectele lui generoase ca finalitate oameni de bună calitate, a devenit emblematică, și-a creat propria mitologie și are cărți de memorialistică, de poezie în care ființa lui a fost imortalizată. Iată că o asemenea avalanșă de aprecieri și considerație nu poate să placă tuturor. De ce să fie Damian una dintre primele cele mai mari 10 personalități de români ai Americii în ultima o sută de ani? Cum a ajuns el Queens Ambasador Awards? De ce l-au felicitat pe scena Ateneului Român, cu ocazia Centenarului Marii Uniri în 2018? Răspunsul dat tuturor invidioșilor este simplu: Pentru că Domnia Sa nu are egal ca bun promotor al culturii românești la New York.
Theodor Damian este o personalitate autentică atât în domeniul bisericesc-teologic, cât şi în cel academic, în calitate de profesor universitar cu două doctorate, până mai ieri predând la un prestigios colegiu din Manhattanul newyorkez. Chiar și acolo a trasat o dâră de lumină a spiritului, atunci când a organizat sesiuni științifice anuale și a publicat comunicările participanților în antologii academice. Acestea au dat mare satisfacție colegilor lui americani, iar lui i-au atras prețuirea. Astfel, merită precizat faptul că profesorul newyorkez s-a remarcat şi în ziaristică, dar mai ales în literatură unde volumele sale de poezie ilustrează formația complexă a scriitorului ca teolog, gânditor și creator de talent. Unul care transpune în vers impulsurile cotidianului, devenit suport pentru meditație.
Programul său împarte anul calendaristic în anotimpuri americane și anotimpuri românești. Nu cred să fi trecut vreun an fără ca Th. Damian să nu vină cu brațe pline de cărți în țară. Tot cu brațe pline de cărți pleacă înapoi la New York. Un altfel de „Badea Cârțan al cărților”, despre care se spusese că nu a păstorit mioare, ci volume și publicații trecute peste Carpați. Theodor Damian păstorește propriile cărți, și fără vreo părtinire pe ale altora. Dar el nu trece doar munții cu povara spiritului românesc, ci traversează Oceanul. Parcă ne spune ceva această râvnă cu care face anuala sa navetă New York-București, anume că țara românilor s-a dezmărginit și ea poate fi găsită nu numai între hotarele consemnate pe hartă, ci oriunde este semănată slova sfântă.
Un spirit ubicuu, așa cum este Theodor Damian, eu nu am mai cunoscut în comunități românilor americani. Cunoscându-l ca prieten, am constatat că el nu concepe să lipsească, oriunde este un eveniment capital al românismului. Așa s-a întâmplat la Centenarul Marii Uniri pe care el l-a petrecut, sosind din America, în 1 Decembrie 2018 la Alba Iulia în cetate, unde avea întâlnire cu cei mai buni dintre români. Trebuie că nici de la mânăstirea Putna în sărbătoare nu era chip să lipsească în 15 august 2021, când s-a aniversat împlinirea a 150 de ani de la prima reuniune a românilor de pretutindeni.
Care este secretul eficienței sale debordante? Ea, eficiența, este întruchipată de o ființă feminină, cea a soției Claudia, care știe să fie folositoare, astfel ca spiritul părintelui să înflorească zi de zi și ceas după ceas. Și anii s-au scurs cu rodnicie, căci doamna Claudia a fost alături de bărbatul ei strălucitor, fie cântând după note în strana bisericii la vreme de liturghie, fie făcând tot secretariatul unui eveniment ori sumarul viitoarelor volume pregătite de Theodor Damian pentru publicare. Să mai observăm că nemțoaica Claudia nu cunoscuse defel limba română când s-a măritat, iar acum o stăpânește uimitor, tot astfel cum în America a reușit să stăpânească și tainele limbii engleze. Pentru o echipă atât de discretă, realizările țin de miracol.
Acum când Theodor Damian a trecut de pragul vârstei de 70 de ani, suntem convinși că deceniul pe care îl începe va fi la fel de fertil, cel puțin pe planurile pe care autorul le va păstra ca prioritare. Urarea “La mulți și rodnici ani, dragă Doru!” dobândește un înțeles aparte, de încredere absolută în izbânzile viitorului.
Adaugă un comentariu