Gabi Moscovici: SILVIU SANIE- arheolog , istoric, poet

Întotdeauna au existat și există în România intelectuali evrei care au contribuit și contribuie din plin la cultura națională, intelectuali ale căror operă depășește cu mult granițele locale.

Printre aceștia se impune în mod cu totul special concetățeanul meu, profesorul universitar Silviu Sanie. Am satisfacția de a-l cunoaște personal pe acest savant, pentru care profesia este o pasiune ardentă, ca o poveste de viață, căreia Silviu Sanie i-a închinat toate preocupările. Am cunoscut-o și pe Șeiva, soție și colaboratoare, o persoană de o rară delicatețe, care, din păcate, a plecat pe drumul fără întoarcere.

Silviu Sanie, despre care vreau să scriu acum, s-a născut la 2 iulie 1936, în comuna Pungești, județul Vaslui. Profesorul a absolvit în 1963 Facultatea de Istorie –Filosofie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, având ca îndrumători profesori cunoscuți, dintre care se detașează în mod deosebit profesorul Mircea Petrescu –Dâmbovița, care avea să-i marcheze activitatea de cercetare desfășurată la Institutul de Istorie și Arheologie „A. D. Xenopol” din Iași. Aici Silviu Sanie devine, în 1992, cercetător științific principal, gradul 1. Tot de aici se va pensiona în 2009.

Ca prim obiectiv într-o listă a șantierelor arheologice pe care le-a condus cu profesionalism și suflet, apare cel din Cucuteni- Băiceni, județul Iași. De numele arheologului Silviu Sanie rămân legate în arheologia românească, săpături de la Barboși- Galați, sau Dumbrava- județul Iași.

La îndemnul savantului Anton Nițu, Silviu Sanie se înscrie la doctorat, la Cluj. Lucrarea de doctorat cu teza „Cultele orientale în Dacia romană”, coordonată de Profesor Emil Condurachi, a fost susținută în mod strălucit în 1977 la București. Am aflat că din comisia de susținere a făcut parte și Dionisie M. Pippidi, Silviu Sanie devenindu-i ulterior colaborator.

Anul 1981 este un punct de referință pentru consacrarea definitivă a arheologului clasic și a specialistului în culte orientale, Silviu Sanie. La Iași apare cartea „Civilizație romană la est de Carpați și romanitatea pe teritoriul Moldovei (secolul 2 î.e.n.- 3 era noastră)”, iar la București apărea prima parte a tezei de doctorat „Cultele orientale în Dacia romană 1 Cultele siriene și palmiriene”.

Lucrările menționate mai sus sunt doar câteva exemple ale unei opere de peste 200 de titluri.

În afara activității de cercetare, Profesorul Silviu Sanie a avut și o deosebită activitate didactică, fiind profesor la Facultatea de Litere a Universității Alexandru Ioan Cuza, unde a predat cursul de „Epigrafie greacă și latină”, iar la Facultatea de istorie a predat cursul de „Cultură și civilizație ebraică”. Savantul Silviu Sanie se poate mândri cu o largă cunoaștere națională și internațională.

Trebuie să reținem în mod deosebit că specialistul în istoria geților și a dacilor, în istoria religiei și a populației Daciei romane, al civilizatiei romane în spațiul Carpato-Nistrean, este specialist și în istoria evreilor de pe teritoriul României, mai ales al culturii și simbolismului funerar iudaic.

Silviu Sanie, împreună cu Dumitru Vitcu, sunt fondatorii revistei ”Studia et Acta Historiae Iudaeorum Romaniae”. Totodată Silviu Sanie este fondator (alături de Șeiva Sanie) al Muzeului Comunității Evreiești de pe lângă Sinagoga Mare din Iași.

Revista despre care am amintit, este de nivel academic și s-a impus prin tematica și prin înalta ținută științifică și culturală a articolelor. În prezent, preocupările savantului arheolog și istoric s-au îmbogățit cu interesul pentru poezie. Apariția cărții „Soarele se face lună” cu ilustrațiile lui Andy Ceaușu, este o noutate care trezește interes și admirație. Am citit poeziile savantului, dar nu mă încumet să analizez simbolismul versurilor.

Îmi rezerv curajul să-l citez pe savantul neurolog Jean Jaques Askenasy care afirmă: „Silviu Sanie ia două domenii uriașe cu duble implicații în științe și arte, ca poezia și filozofia și le unește într-o armonie care elogiază neuroștiințele. Întrebuințează tehnici poetice pentru a exprima legi universale (…).Această îndeletnicire îi conferă calitatea de poet filozof”.

Ce se mai poate adăuga ? Cred că doar să ne exprimăm convingerea că ne aflăm în fața unui om de știință care ne uimește prin toate realizările sale.