Dr. Irina Hasnaș: George Enescu, un muzician al secolului XXI

Dragi prieteni,

Casa Artelor Dinu Lipatti îl omagiază pe Părintele Școlii Muzicale Românești, „un compozitor al secolului al XXI-lea” un simbol pentru cultura română, compozitorul, violonistul, pianistul și dirijorul, GEORGE ENESCU (n. 19 august 1881, Liveni, Botoșani, România – d. 4 mai 1955, Paris, Franța).

Unul dintre elevii săi, devenit și partener al dialogului artistic, a fost fiul său spiritual – Dinu Lipatti. În anul 1921 George Enescu a acceptat să-i fie naș de botez, iar legătura sufletească creată între cei doi parcă a prevestit viitorul strălucit al lui Dinu Lipatti și a dăinuit pe parcursul întregii lor vieți, trecând peste diferența de vârstă. Dinu Lipatti l-a iubit, l-a respectat și a fost profund recunoscător pentru tot ce a primit din partea marelui său Maestru.

De-a lungul carierei sale tânărul muzician Dinu Lipatti s-a întâlnit adesea pe podiumul de concert cu Maestrul George Enescu pentru care avea o deosebită admirație. În Cartea sa de memorii „Strada Povernei 23” ,Ambasadorul Valentin Lipatti, fratele pianistului Dinu Lipatti, carte re-editată în Colecția „ESENȚIAL”, inițiată de regizoarea ALICE BARB, rememorează importante întâlniri între cele două mari personalități culturale: „Este momentul poate să amintesc aici de începutul relaţiilor dintre George Enescu şi familia mea. Nu ştiu exact cum l-a cunoscut Theodor Lipatti pe George Enescu. Cred că datorită admiraţiei pe care tata o nutrea faţă de marele artist şi, de asemenea, pasiunii lor comune pentru viorile vechi. Fapt este că Enescu a acceptat să boteze în 1921 pe copilul în care izbucnise un mare talent.

De ce în 1921 şi nu în 1917? Pentru că printre ideile bizare ale tatei se număra şi aceea că un copil trebuie să fie botezat la o vârstă la care să poată fi cât de cât conştient de acest act de care să-şi amintească mai târziu.

Astfel Dinu a fost botezat la patru ani şi eu la fel, în 1927. (Se vede că ateismul meu de adult îşi trage rădăcinile din perioada cât n-am fost creştin!). Pentru botez, Enescu a acceptat să facă o fotografie cu finul său. Fotografia, intrată de mult în arhiva de aur a muzicii româneşti, îl reprezintă pe Enescu punând pe fruntea lui Dinu o cunună de lauri. Copilul ţine însă în mână o vioară, deoarece la Foto Mandv de pe Calea Victoriei nu exista un pian. De aici, legenda, care a circulat uneori, că Dinu ar fi cântat mai întâi la vioară, ceea ce este inexactă.
L-a lăsat pe Dinu să devină admiratorul, elevul şi prietenul marelui muzician…

Enescu se impusese ca o personalitate proeminentă a vieţii muzicale europene, neîncetând să fie părintele spiritual şi îndrumătorul şcolii muzicale româneşti. Faima lui se afla poate atunci la apogeu, într-o lume în care presentimentul celui de-al Doilea Război Mondial nu era încă foarte acut. În vremea în care suprarealismul tardiv şi cinematograful îl obişnuiseră pe omul de pe stradă cu exhibiţionismul celebrităţilor de tot felul, Enescu era o antivedetă. Omul era de o modestie simplă şi firească…

Arta nu era pentru el nici asceză, nici puritanism. La mai bine de cincizeci de ani, personalitatea lui George Enescu devenise un amestec fascinant de plenitudine şi de smerenie, de spiritualitate, de ironie, de lirism şi de senzualitate. Omul era enigmatic, cu luciri de felină în priviri. Putea totodată să murmure poeme de Verlaine şi să se înfrupte cu nesaţ dintr-un coş cu pere galbene şi dulci de toamnă… Avea o voce caldă, cu sonorităţi de violă şi cu un accent moldovenesc mai mult bănuit decât perceput. Mâinile lui, intrate în legendă, uimeau prin freamătul permanent şi expresivitatea lor voluptoasă. Omul era de o bunătate fără ostentaţie, o bunătate care nu excludea nici inteligenţa, nici replica incisivă. Generozitatea şi dăruirea de sine constituiau fără îndoială date fundamentale ale artistului şi ale cetăţeanului.

Enescu avea cultul muncii, care nu era pentru el o lozincă lipsită de miez, ci o realitate care izvora din convingerea adâncă a artistului că talentul, fără o strădanie permanentă, nu duce la adevărata creaţie. Enescu era român până în măduva oaselor. Era legat de ţară, de locurile, de oamenii şi de cântecul ei. Cobora din răzeşii Dorohoiului, din geniul profund al Moldovei şi rămăsese fidel acestor obârşii. N-aş fi voit niciodată să aflu că George Enescu s-a descompus încet în ultimii ani, cu sufletul descumpănit şi cu chipul răvăşit de boală… Imaginea care mi-e dragă e cea din Saint-Romain: un om cuceritor şi puternic, un zeu ascuns într-o făptură umană, care urca scările casei noastre cu pas domol şi purta cureaua încinsă peste pântec, aidoma ţăranilor bătrâni.”

Una dintre memorabilele întâlniri ale lui George Enescu cu Dinu Lipatti a fost și concertul din 25 Februarie 1935 de la Paris, la Școala Normală. Dinu Lipatti declara la finalul Concertului unde a interpretat Sonata în fa diez minor a lui Enescu „Era un vis de – al meu care s-a realizat mai repede decât m-aș așteptat…”

Vă oferim două Înregistrări de colecție cu lucrări semnate de George Enescu în interpretarea Violonistului George Enescu și a pianistului Dinu Lipatti: – Sonata No. 3 Op. 24 pentru pian – interpretează Dinu Lipatti

– Sonata No. 3, Op. 25 în la minor pentru pian și vioară – interpretează Dinu Lipatti și George Enescu, înregistrare din anul 1943

Cu drag și prețuire,
Dr.Irina Hasnaș

Adaugă un comentariu

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.

Despre noi

Asociația Anima Fori - Sufletul Cetății s-a născut în anul 2012 din dorința unui mic grup de oameni de condei de a-și pune aptitudinile creatoare în slujba societății și a valorilor umaniste. Dorim să inițiem proiecte cu caracter științific, cultural și social, să sprijinim tineri performeri în evoluția lor și să ne implicăm în construirea unei societăți democratice, o societate bazată pe libertatea de conștiință și de exprimare a tuturor membrilor ei. Prezenta publicație este realizată în colaborare cu Gazeta Românească.