AFnews
Irina Airinei: Domnule Profesor Alexandru Ghișa, cu ce gânduri priviți lansarea acestei cărți?
Alexandru Ghișa: În primul rând vreau să vă spun că mă bucură apariția acestei cărți. Mă bucură tematica acestei cărți iar provocarea pe care domnul Romeo Couți mi-a adresat-o, am primit-o cu asupra de măsură și i-am dat tot concursul. Să știți că această carte nu este o carte despre Viktor Orbán, este o carte despre Ungaria pentru că domnul Viktor Orbán este premierul statului ungar. Mai mult, Viktor Orbán este exponentul națiunii maghiare. El a fost ales liber, democratic, la al patrulea mandat.
I.A.: Ce îl interesează cel mai mult pe Viktor Orbán?
A.G.: Domnul Viktor Orbán, având aproape aceeași continuitate ca și Angela Merkel la conducerea Germaniei, este omniprezent în viața politică europeană, în viața politică internațională și vine frecvent în România. Domnul Viktor Orbán, în ultimii 12 ani de când este neîntrerupt la conducerea Ungariei, nu a avut nici o întâlnire oficială cu nici unul din premierii României. Nu țin minte ca domnul Viktor Orbán să fi avut vreo întâlnire bilaterală între România și Ungaria, între Budapesta și București, dar vine frecvent în Transilvania, așadar nu-l interesează Bucureștiul, dar îl interesează Transilvania.
I.A.: Care este contribuția cea mai importantă a acestui volum colectiv?
A.G.: Mă bucură apariția acestei cărți pentru simplul motiv că publicul din România cunoaște foarte puțin despre ceea ce se întâmplă în Ungaria și nu știu câți cetățeni români sunt racordați la media ungară. Dar, pe de altă parte, opinia publică din Ungaria cunoaște tot ce se întâmplă în România și este interesată de tot ce se întâmplă.
I.A.: Intuiesc că este vorba, din nou, despre un semnal de alarmă către decidentul politic…
A.G.: În timp ce Televiziunea Română, postul public de radio nu au corespondenți de presă la Budapesta. Ungaria însă are corespondenți la București. Nu mai vorbesc de faptul că ziariști de etnie maghiară din România colaborează și cooperează cu toată media de stat și cu cea privată din Ungaria.
Nu știu dacă opinia publică românească este informată cu privire la ce se întâmplă în Ungaria pentru că e condamnabil să nu ai reprezentanți de presă în Ungaria. Fiecare guvern organizează conferință de presă și invită corespondenți de presă, nu diplomați. Diplomații au o arie limitată de mișcare dar un ziarist se poate duce oriunde ori să nu ai la Budapesta, în țara vecină dar care are pretenții teritoriale asupra unei regiuni importante din România,este incredibil.
Este necesară și o monitorizare a presei maghiare la București așa cum se face la Cluj-Napoca. Mai mult, am întâlnit la Cluj ziariști care sunt printre contributorii la acest volum cum este Liviu Man de la „Gazeta de Cluj” și Cosmin Puriș de la „Făclia” care monitorizează în permanență aspecte din Ungaria și relațiile Ungariei cu alte state. Deci informația externă axată pe Ungaria, la Cluj, există. La aceasta, dați-mi voie să mai adaug că în toate structurile guvernamentale de la București există circa 300 de etnici maghiari membri ai UDMR și numiți de UDMR în funcții de secretari de stat, directori, directori generali. Budapesta cunoaște ca în palmă tot ce se întâmplă în România.
I.A.: Cum se traduce neorevizionismul în opinia dumneavoastră?
A.G.: Revizionismul există. Până astăzi, în Ungaria, în familie, părinții le spun copiilor că Transilvania este pământ maghiar, aflat, deocamdată, la România.
Domnul Viktor Orbán practică un neorevizionism de tip hibrid, i-ați auzit discursul din 22 iunie de anul trecut de la Tușnad când el s-a declarat pentru o Ungarie unită din care trebuie să facă parte toate teritoriile cu populație maghiară, inclusiv Transilvania. N-am auzit o reacție la nivel guvernamental față de acest discurs, aceasta este rațiunea pentru care am răspuns pozitiv inițiativei domnului Romeo Couți.
I.A.: Cu cine l-ați comparat pe Viktor Orbán, istoric vorbind, și de ce?
A.G.: N-am încercat o paralelă directă între Victor Orban și Ferenc Szálasi care a fost premier în ’44 și șeful Partidului Crucilor cu Săgeți, dar am făcut o paralelă directă între Miklós Horthy și Viktor Orbán spunând, într-un limbaj neacademic, că domnul Viktor Orbán este un fan Miklós Horthy.
Multă lume vorbește de Miklós Horthy care, în 1919, cu mult înainte de Hitler, a luat primele măsuri antisemite la Budapesta, numai că, în Ungaria, în 1945, nu a existat un Tribunal al Poporului, ca în România, care să-l condamne pe Miklós Horthy drept criminal de război.
Ulterior, după 1990, guvernul „istoricilor” condus de premierul József Antall a organizat exhumarea din Portugalia și l-a adus acasă și l-a reînhumat pe Miklós Horthy în satul lui.
I.A.: Care e linia politică a lui Viktor Orbán, în opinia dumneavoastră?
A.G.: Viktor Orbán urmează linia politică a Ungariei trasată de Miklós Horthy încă din 1919 față de România în care Miklós Horthy califică România drept dușmanul numărul 1 al Ungariei pentru că România este țara cea mai puternică și care deține cea mai mare regiune pe care o consideră maghiară referindu-se direct la Transilvania. Dar tot Miklós Horthy spune că „până la un conflict direct cu România, când conjunctura internațională va permite, trebuie să avem relații diplomatice cu România, dar, în același timp, trebuie să facem tot ce se poate ca să izolăm România pe plan internațional.”
I.A.: Ați pus în evidență aspecte inedite care țin de strategia geopolitică a Ungariei și care ne privesc direct.
A.G.: Pentru prima dată, în această carte, se tratează relația România-Ungaria-Republica Moldova unde activismul Ungariei apare…inexplicabil….Ungaria are relații directe cu Voronin, cu Dodon, cu tot ce înseamnă rusofilii din Republica Moldova, iar activismul Ungariei la Chișinău nu face altceva decât să luxeze tot ce încearcă România să construiască în Republica Moldova.
I.A.: Mirajul imperial nu a dispărut din mentalul colectiv?
A.G.: Am scris o întreagă lucrare în care am demonstrat că la 1918 s-a destrămat Imperiul Austro-Ungar pentru că Ungaria nu exista. Deci ca să-i citez pe profesorii mei de istorie de la Cluj, pentru că i-am cunoscut și pe prof.
David Prodan și pe acad. Camil Mureșanu.
David Prodan a spus clar că în 1918 Ungaria a pierdut exact ceea ce luase de la alții. Pentru că foarte multă lume are impresia că Tratatul de la Trianon a fost un tratat între România și Ungaria. Este total greșit. Nu, Tratatul de la Trianon a fost un tratat între Ungaria și restul lumii, un tratat internațional, după expresia prof. Camil Mureșanu. Ungaria nu poate spune că nu recunoaște Tratatul de la Trianon pentru că l-a semnat și l-a ratificat, dar că nu-i convine, asta e cu totul altceva.
I.A.: Considerați că se poate repeta istoria ca tragedie, cum ați lăsat să se înțeleagă?
A.G.: Politica revizionistă a Ungariei există și vreau să vă spun că momentul ’40 se poate repeta oricând. Și atunci eram aliați și astăzi suntem aliați. Dacă se întâmplă ceva între România și Ungaria, fiind membri NATO, vreau să vă spun că NATO nu intervine într-un conflict între doi aliați, luați precedentul Grecia- Turcia. Eu n-am auzit nici o declarație a domnului Stoltenberg față de conflictul greco-turc.
I.A.: Vă mulțumesc.
Adaugă un comentariu