In Memoriam Valentin Gheorghiu: pianul, ființă din Ființă…

Cella Delavrancea: „Valentin Gheorghiu a devenit dirijorul unui singur instrument, pianul, care sub degetele lui sună din toate instrumentele unei orchestre.”

Născut în 21 martie 1928 la Galaţi, Valentin Gheorghiu, unul dintre cei mai importanţi pianişti români ai secolului XX, de faimă internaţională, a urmat studiile la Bucureşti şi la Paris, s-a bucurat de îndrumarea lui George Enescu. A şi compus, iar lucrările sale au primit importante premii.
Sonată pentru pian (Mențiunea I “George Enescu”, 1946)
Concert pentru pian și orchestră (Premiul “George Enescu” al Academiei Române)
Burlescă pentru pian și vioară
Trio pentru pian, vioară și violoncel
Sonată pentru pian și violoncel
Quartet de coarde
Coral și fugă pentru orgă și orchestră

Pianistul a debutat pe scenă la vârsta de 15 ani, într-un concert susţinut la Ateneul Român sub bagheta legendarului dirijor George Georgescu, cu concertul nr. 1 în Do-major pentru pian și orchestră de Ludwig van Beethoven.

În 1958, la primul “Festival și Concurs Internațional George Enescu” din București, Valentin Gheorghiu, împreună cu fratele său Ștefan Gheorghiu, câștigă Premiul I pentru interpretarea Sonatei a 3-a pentru vioară și pian de George Enescu.

A urmat o prodigioasă carieră interpretativă încununată cu importante premii și invitarea ca membru în juriile unor mari concursuri internaționale.

Biografia lui se confundă cu muzica și ființa lui n-are altă interpretare. A dat viață muzicii, însuflețind pianul. Ne-a transmis Lumina prin sunet, Lumina care dă viață, care umanizează, Lumina care luminează în întuneric și întunericul nu a cuprins-o… (Irina AIRINEI)