AFnewsNu pacea unei încetări a focului,
nici măcar vederea lupului și a mielului,
ci mai degrabă,
atunci când din inimă emoția s-a dus
și nu poți vorbi decât despre o mare oboseală.
Știu că știu să ucid,
asta mă face adult.
Și fiul meu se joacă cu un pistol de jucărie de când știe
Să deschidă și să închidă ochii și să spună ,,mama”.
O pace
fără zgomotul de săbii între pluguri,
fără cuvinte, fără
zgomotul surd al ștampilei grele de cauciuc: să fie
ușoară, plutitoare, ca o spumă albă, leneșă.
Puțină odihnă pentru răni…
cine vorbește de vindecare?
(Și plânsul orfanilor a trecut de la o generație
la următoarea, ca într-o cursă de ștafetă:
nu s-a oprit niciodată.)
Las-o să vină
ca florile sălbatice,
dintr-o dată, pe câmpul
care o așteaptă: pacea sălbatică.
(Traducere: Irina Airinei)
Adaugă un comentariu