DRAGOȘ NELERSA
„După furtună vine și vreme bună”, ne spune un vechi proverb românesc și, chiar acum, simțim că suntem în mijlocul celei mai întunecate calamități, așteptând să se lumineze cerul.
Cu siguranță, ultimul an și luna trecută în special au fost foarte dificile, cu multe lacrimi pentru ostatici și pentru cei căzuți la datorie. În plus, în ciuda unor succese, precum eliminarea lui Yahya Sinwar și Hassan Nasrallah, suntem încă în război în Gaza și Liban, iar focul constant din Liban încă ne afectează comunitățile din nord.
Dar, chiar dacă în acest moment luptele sunt încă grele și sângeroase, putem să vedem imaginea strategică generală care nu pare chiar atât de neagră. Pentru prima dată în ultimele decenii, Israelul este în poziția de a învinge axa șiită care s-a unit împotriva noastră de generații. Pentru prima dată în timpul acestui război, suntem foarte aproape de condițiile pentru realizarea obiectivelor din sud: dizolvarea Hamas ca entitate militară și guvernamentală și returnarea tuturor ostaticilor, asigurându-ne totodată că Gaza nu va mai găzdui niciodată o armată teroristă.
În nord, datorită succeselor Tzahal și ale celorlalte servicii de securitate, sunt posibile acum progrese pentru prima dată de implementarea Rezoluției 1559 a Consiliului de Securitate.
Acea rezoluție cere desființarea milițiilor libaneze, inclusiv Hezbollah. Un Liban care se guvernează singur, fără prezența unei armate teroriste, devine o perspectivă reală în fața ochilor noștri.
Așadar, pe măsură ce eliminăm conspirația strategică a Iranului, serviciile noastre de securitate încep să-și schimbe perspectiva pentru a aborda însăși amenințarea Iranului pentru că, să ne înțelgem clar, acest război se va termina numai atunci când regimul iranian va fi normalizat și intențiile sale nucleare vor fi eliminate.
Într-un singur atac, Israelul a distrus cu succes apărarea antiaeriană a Iranului și a obținut libertatea de acțiune necesară pentru a-și continua implementarea planurilor până când capacitățile militare ale ayatollahilor vor fi complet demontate.
Prin deteriorarea gravă a capacității de apărare aeriană a Iranului, Israelul și-a oferit libertate operațională de acțiune care îi poate permite să organizeze operațiuni ulterioare pentru a împiedica Republica Islamică să obțină arme nucleare și să reprezinte o amenințare viitoare pentru Israel. Natura și rapiditatea acestor acțiuni sunt de asemenea influențate de rezultatele alegerilor din SUA și de politicile administrației Trump.
Israelul speră că noua administrație va fi pregătită să conducă un atac militar împotriva Iranului iar o coaliție condusă de americani ar putea crea condițiile pentru răsturnarea regimului ayatollahilor.
Termenul „victorie absolută” poate deveni realist și poate fi definit clar ca prăbușirea axei șiite. Drumul de urmat este încă lung și mai sunt necesare sacrificii, dar ne aflăm într-un moment în care putem spera că pacea în Țara Sfântă nu mai este un simplu vis.
Adaugă un comentariu