IOANA TOFF
Amsterdam, unul dintre cele mai cosmopolite orașe din lume, cu rezidenți din 180 de țări, mai era cunoscut și ca orașul libertății. „Veneția nordului” și-a câștigat în timp dragostea turiștilor pentru toleranța sa față de diferite stiluri de viață și libertatea de exprimare. Aici veneau toți cei care căutau o atmosferă deschisă și relaxată…
Dar în „Capitala lalelelor” olandezii nu mai sunt majoritari. Nici măcar cei de origine europeană nu mai sunt mulți la Amsterdam. La începutul anilor 2010, olandezii reprezentau 50% din populație și au scăzut la 44% până la începutul acestui deceniu. Astăzi, grupul dominant în Amsterdam este format din imigranți marocani, urmat de africani și de turci.
Acest oraș trebuia să fie ca Berlinul, Londra sau Parisul – un refugiu pentru oponenții statelor-națiune și susținătorii granițelor deschise și multiculturalismului. Un model de oraș liber, deschis, dar nu asta am văzut la meciul de fotbal al echipei Maccabi Tel Aviv.
Acest oraș trebuia să fie ca Berlinul, Londra sau Parisul – un refugiu pentru oponenții statelor-națiune și susținătorii granițelor deschise și multiculturalismului. Un model de oraș liber, deschis, dar nu asta am văzut la meciul de fotbal al echipei Maccabi Tel Aviv.
Dacă pentru unii ceea ce s-a întâmplat acolo a fost o surpriză, trebuie să știți că manifestările antisemite din Amsterdam au apărut cu mult timp în urmă. De curând, în luna mai, demonstranții pro-Hamas s-au revoltat la Universitatea din Amsterdam. Ei au spart și au vandalizat, provocând daune de aproximativ 4 milioane de euro. Autoritățile au spus că habar nu au cine este responsabil pentru vandalismul sălbatic, chiar dacă filmările video ale evenimentului au fost disponibile pe scară largă.
Nici săptămâna trecută, autoritățile olandeze n-au văzut nimic. Nimeni nu a fost arestat dintre agresori, ba mai mult, singurii reținuți au fost câțiva suporteri israelieni care s-au revoltat împotriva indiferenței olandeze. La urma urmei, nimeni nu vrea să se lupte cu o comunitate în creștere de jihadiști.
Europa are probleme, dar să fim corecți; problemele nu vin de la toți imigranții. Hindușii, de exemplu, au reprezentat o poveste de succes atât în SUA, cât și în Marea Britanie. Nu este o coincidență că prim-ministrul Marii Britanii provine dintr-o familie de imigranți. Sau, Kemi Badenoch, ales recent ca șef al Partidului Conservator din Marea Britanie, provine dintr-o familie de imigranți nigerieni. Problema sunt acei imigranți care vin fără să intenționeze să se integreze. Ei vin să impună legea Sharia și nu ascund acest fapt. Incitarea este sistematică și constantă iar Europa nu a putut să o oprească.
Toate avertismentele sunt întâmpinate cu bariera neînduplecată a coaliției pro-palestiniene de progresiști radicali și islamiști. Această coaliție manifestă pe străzile marilor orașe din Occident. Este cancerul rasist, antisemit, infiltrat în fiecare națiune occidentală.
Nu există niciun motiv de optimism. Chiar și reacția împotriva imigrației a partidelor de dreapta și de extremă dreapta, nu va schimba nimic. Este prea târziu și nimic nu-i va mulțumi pe jihadiști. Ei se supun imamilor lor, cu scopul de a impune legea Sharia. Sunt o minoritate, dar una dominantă.
Musulmanii sunt și ei victimele lor. Și când un evreu sau un israelian din Amsterdamul de astăzi trebuie să-și ascundă identitatea sau are nevoie de o escortă a poliției pentru a vizita Muzeul Anna Frank, este clar că Europa a uitat lecția celui de-Al Doilea Război Mondial. Cancerul nazist a distrus deja Europa o dată. Mutația jihadistă ar putea să o facă din nou.
Adaugă un comentariu