Opera PROCESUL LUI EICHMANN în premieră mondială la București

IRINA AIRINEI

Motto: „Iluzia că putem salva lumea scriind este o componentă vitală în impulsul de a scrie”-Motti Lerner „Playwriting in Wartime”

Opera Națională București a prilejuit un eveniment mondial: duminică, 30 martie 2025, a avut loc premiera absolută a operei ,,Procesul lui Eichmann” de Gil Shohat, cu un libret bazat pe piesa omonimă de teatru a dramaturgului israelian MOTTI LERNER, un autor important, cu rădăcini românești căci, nu-i așa, Zikhron Ya’akov este colonia aceea agricolă înființată, după Rosh Pina, de prima emigrație (alya), cea românească, la 1882, după Congresul sionist de la Focșani. (La Rosh Pina au emigrat 30 de familii de evrei din Moinești iar la Zikhron Ya’akov, de unde provin bunicii valorosului autor, 10 familii din Bârlad, 8 familii din Galați și una din Focșani.)

(Laude-Reut).

Opera scriitorului de mare talent, Motti Lerner, a fost adusă în România de Tova Ben-Nun Cherbis care i-a făcut propunerea lui Noam Semel, președintele Hanoch Levin Institute for Israeli Drama, de a dezvolta acest proiect.

Un spectacol compus de Gil Shohat. Regia este semnată de Erwin Şimşensohn, scenografia de Dragoș Buhagiar iar conducerea muzicală de Daniel Jinga. Aceștia au realizat un cadru impresionant prin forța sugestiei formelor de putere – simbolică, militară și juridică. Dezbaterile din acest proces sui-generis privind cele mai controversate personalități naziste, forme statale sau instrumente ale dictaturii și genocidului, dovedesc forța simbolică malefică a ideologiilor dictatoriale.

Rolul principal a fost interpretat de către baritonul Alexandru Constantin, iar noutatea acestei montări constă și în faptul că în distribuția spectacolului de operă se regăsesc actori de mare forță precum Alexandru Papadopol, Raluca Aprodu, Natalie Ester, Ioana Anastasia Anton, Emilian Oprea, Marian Râlea, Ada Navrot, Remeș George și Alex Nagy. Cu participarea Orchestrei și a Corului Operei Naționale București. Soliștii lirici din distribuție sunt Alexandru Constantin, Iustinian Zetea, Andrei Cocîrlea, Leonard Bernad, Adrian Mărcan, Sorana Negrea, Mihaela Ișpan, Dan Indricău, Florentina Soare, Oana Andra, Damian Vlad, Adrian Dumitru, Liviu Indricău, Andrei Petre, Adelina Cociobanu, Madeleine Pascu, Veronica Anușca, Mădălina Barbu, Andrei Lazăr, Ion Dimieru, Monica Luca, David Miron, Daniela Cârstea, Adina Secobeanu, Cristina Maria Oltean. Pregătirea muzicală este semnată de Luminița Berariu, Mădălina Florescu, Ioana Maxim, Liana Mareș, Gabriel Gîțan, Mihaela Vîlcea.

Strălucire vocal-instrumentală bine dozată, de un dramatism covârșitor, un spectacol care se cere revăzut și regândit în profunzimile sale.

(Laude-Reut)

Prof. Gad Kaynar vedea în piesele lui Motti Lerner intenția unui catharsis. ,,Dacă prin catharsis este posibil să se confere valori ale iubirii de om, centralitatea omului în universul nostru, libertatea sa de alegere, responsabilitatea sa pentru alegerea sa și suveranitatea lui asupra vieții sale – atunci trebuie folosită.”

(Laude-Reut)

Autorul este cutremurat de întrebările pe care ni le punem și noi: cum s-a ajuns la holocaust și de ce sistemul legal nu a eșuat în mod tragic în Germania nazistă? ,,Încercăm să înțelegem de ce justiția s-a predat  sistemului nazist, de ce justiția nu și-a îndeplinit misiunea, pentru că misiunea justiției este să protejeze drepturile omului. Faptul că aceasta nu a funcționat este unul din motivele care a făcut posibil holocaustul. Legile de la Nürnberg i-au scos în afara protecției legii pe evrei, au fost dați afară din slujbe, li s-au confiscat proprietățile și sistemul legal  i-a exclus. Orice țară care vrea să rămână o democrație trebuie să își întărească justiția. Trebuie să permită sistemului legislativ să protejeze drepturile omului. Știm că puterea corupe atunci când guvernul are prea multă putere iar această putere coruptă nu va proteja drepturile omului.”– mărturisește autorul într-un interviu acordat RRI.

Ani întregi de documentare i-au trebuit pentru a scrie „Procesul lui Eichmann” ca și pentru piesa Kastner-o dramă politico-istorică despre negocierile purtate de comunitatea evreiască din Ungaria în timpul celui de-al Doilea Război Mondial –în special de Rudolf Kastner cu Adolf Eichmann– în vederea salvării ultimilor evrei europeni. Autorul nu este de acord cu teza Hahnei Arendt despre ,,banalitatea răului”, ci vorbește despre responsabilitatea criminală a funcționarilor naziști, despre nerecunoașterea faptelor, despre presiunile politice, despre șantaj, ocultarea adevărului și minciună. Prin multiplele planuri care alternează aici, cel al trecutului sfâșiat de fum, sânge și moarte, cel al prezentului politic amoral și crud, microuniversul familiei personale a criminalului, piesa este un apel la conștiință, la umanitate, o zguduitoare frescă a unei lumi grotești și demoniace întruchipată de funestul autor al Soluției Finale. Chiar în ultima clipă, după  gestul soției (îngrozite de faptele lui) de a-i întinde Biblia pocăinței, nazistul incorigibil își trădează disprețul și ura rasială, vorbind despre ,,purificarea” Germaniei.

(Laude-Reut).

Cât de greu este să te opui demonilor PUTERII, să nu fii, în ultimă instanţă, produsul fatal al unei utopii de coşmar? PRIMUM NON NOCERE!

O filosofie morală despre justiție, politică, despre CE ÎNSEAMNĂ SĂ FII OM.