AFnewsÎn pădurea deasă nu se văd morminte,
Căci pădurea toată s-a făcut mormânt
Brazii stau de veghe ca icoane sfinte,
Pentru rugăciune nu găsesc cuvânt.
Calc încet pe vreascuri, teama mă străbate,
Parc-ar fi din oase, crengile trosnesc,
Foșnetul de frunze-n suflet îmi răzbate
Cum aș înțelege despre ce-mi șoptesc?
Simt cum timpul trece, simt cum clipa zboară
Și mă răstignește acuzarea lor,
Că-s născut acuma nu odinioară
Și că pentru țară n-am putut să mor.
În pădurea deasă păsările cântă,
Însă nu ca toate – parcă ar boci.
De ce oare, Doamne, ele nu cuvântă
Poate ele-n cântec multe-ar povesti.
La Fântâna Albă, albi sunt doar bătrânii,
Restul totu-i negru – și pămînt și cer.
Neagră e și roua, și culoarea pâinii,
Cad din cer amare lacrimi de-adevăr …
Adaugă un comentariu