AFnewsUN TITLU, UN SUBIECT, UN ROMAN ȘI CITITORII
Primul volum semnat Ion Dulugeac pe care l-am primit, purta un titlu care m-a nedumerit: Mamaia Anta și Prințesa (Editura ROMHELION, București,2022).
Pe parcursul lecturii însă, l-am înțeles. Mamaia Anta era Maria Dulgheru, sora bunicii micului Ion, și el personaj din roman.
Copilul era deseori îndemnat să se ducă la mamaia aialaltă. Fiind un cuvânt cam întortocheat pentru micuț, acesta spunea mai simplu, că se duce la mamaia anta. Astfel, Maria Dulgheru a devenit pentru toți Mamaia Anta.
Povestea din roman începe la Mogoșoaia, un loc foarte drag autorului. Oare copilăria petrecută în preajma scriitorilor, găzduiți în Casa de Creație de pe malul lacului, existența însăși a Palatului Brâncovenesc, cu toată istoria sa bogată, și istețimea copilului Ion (autorul), atent și receptiv la tot ce vedea și auzea, să-l fi inspirat pe Ion Dulugeac în alcătuirea romanului?
La toate acestea s-ar putea adăuga și consemnările pe care le-a citit în caietul misterios al Mamaei Anta, pe care ea îl primise de la Martha Bibescu.
Da, pentru că la Palatul Brâncovenesc din Mogoșoaia se afla familia George Valentin Bibescu și soția sa, Martha Bibescu, Prințesa din titlul cărții.
Ajungând cu lectura la paginile 30-31 din roman, am înțeles semnificația titlului și legătura puternică ce a existat între Mamaia Anta și Prințesă.
„Maria începu să-și depene odiseea marii sale prietenii cu femeia care-i era model de viață.
Așa află Leana că, în vara anului 1916, pe la jumătatea lui iulie, cam cu o lună înainte de intrarea României în Primul Război Mondial, într-o zi de vineri, după prânz, pe când Maria mergea cu șareta în Lupu – la grădina unde muncea din când în când – trecând pe la Stăvilarul de lângă Moara Bibescu, a văzut mare agitație pe malul apei și, curioasă, află de la o fată de pe Valea Parcului că se îneacă prințesa Martha Bibescu. Crescută pe malul gârlei, bună înotătoare – înzestrată cu o fire pe cât de puternică și cutezătoare, pe atât de empatică și săritoare – îi văzu pe toți acei gură-cască speriați, care, în loc să vină-n ajutorul Prințesei, urmăreau […] cum se scufundă …
Maria, care nu avea nici șaisprezece ani, nu a stat pe gânduri. A tras calul lângă un tufan, și-a luat cinci-șase pași de elan, apoi a sărit în apa lacului, adâncă de peste douăzeci de metri, ajungând, cât ai clipi, lângă prințesa deja imobilă. Maria a prins-o de părul împletit în două cozi lungi, ce încă mai pluteau pe apă, s-a întors pe sub trupul tinerei, a pus-o pe umărul său, cu fața în sus, și cu un efort uriaș a adus-o rapid la mal, unde, ajutată de Anica luʼ Costică Pescaru, de Gheorghe Șerban […], au tras-o pe țărm… Prințesa nu mișca… În câteva fracțiuni de secundă, Maria își aminti cum o privise, uneori, plimbându-se cu Poștalionul Regal și, cu acea imagine în minte, a pornit iute manevrele de resuscitare, spre surprinderea adulților, uluiți de graba și îndemânarea adolescentei, care acționa cu o rară stăpânire de sine, peste corpul femeii inerte. […]
Din acel moment, Maria i-a devenit Prințesei cea mai bună prietenă și confidentă de suflet căreia putea să-i mărturisească orice, fără rezerve, ba, mai mult, uneori îi cerea și sfaturi.”
Nu știu dacă totul s-a petrecut astfel, dar talentul de povestitor al lui Ion Dulugeac ne aduce scena în fața ochilor.
Nu avem spațiu suficient pentru a ne referi și la alte întâmplări.
Pe parcursul romanului, cititorul trăiește alături de locuitorii din Mogoșoaia și din Bucureștiul interbelic, țărani, târgoveți, negustori, artiști și cunoaște forfota din interiorul Palatului Brâncovenesc. Familia George Valentin Bibescu și Martha Bibescu vine și pleacă, primește oaspeți și pune la cale diverse strategii. De asemenea, cititorul este introdus în mediile diplomatice, politice și culturale din București și din alte capitale europene. Viața este agitată în preajma evenimentelor importante care urmau să aibă loc.
Aflăm că Martha Bibescu, personalitate marcantă a epocii sale, de viță nobilă, frumoasă și educată, a avut ca prietenă devotată și de mare încredere o fată simplă, pe Maria Dulgheru, devenită Mamaia Anta. Este chiar o prietenie de poveste, pe care autorul o scoate foarte clar în evidență.
Martoră a unor evenimente cruciale, naționale și internaționale și participantă activă la desfășurarea lor, romancieră și memorialistă, Martha Bibescu, suflet nobil, a știut să păstreze o prietenie sinceră cu îngerul ei salvator din Mogoșoaia.
Anturajul Prințesei includea personalități de prim rang, scriitori, academicieni, artiști, oameni de stat precum Charles de Gaulle, Marcel Proust, Nicolae Iorga, Winston Churchill, Regele Spaniei Alfonso al XIII-lea, Casa Regală a României, Regele Carol I, Regina Maria, Regele Ferdinand I, alți prinți și prințese…
Faptul că Martha Bibescu o invita pe buna ei prietenă la Palat, o vizita acasă, în gospodăria din Mogoșoaia, îi scria permanent din călătorii, mă duce cu gândul să consider că în felul acesta a ridicat-o și pe Maria Dulgheru la rangul de Prințesă, pentru calitățile ei deosebite și în virtutea relației lor apropiate.
În entuziasmul descoperirii unui autor contemporan atât de apropiat cititorului obișnuit, cum este Ion Dulugeac, am oferit această primă carte și altora. M-am bucurat că le-a plăcut.
O bună prietenă mi-a mărturisit că a plâns, citind-o. M-am speriat la început, dar ea mi-a explicat că, pe parcursul romanului, multe lucruri i s-au părut familiare. Și-a amintit de bunicii ei de la Herăști, care povesteau despre atmosfera pașnică, despre dialogurile dintre săteni și familiile de viță nobilă din zonă, similare celor despre care citea în romanul Mamaia Anta și Prințesa.
Această mărturisire dovedește că Ion Dulugeac a reflectat aproape fidel atmosfera și viața din comunele apropiate Bucureștiului, din epoca respectivă.
Un alt amic cititor mi-a vorbit despre Martha Bibescu din perspectiva sa de diplomat de carieră. Mi-a spus că, în general, despre personalitățile care au avut un rol în relațiile internaționale, mai ales în timpul unor conflicte, așa cum a fost și Prințesa, de obicei se oferă publicului, în mod oficial, anumite date, dar niciodată nu se dezvăluie tot adevărul… Într-un roman însă, scriitorul e liber să ofere și o altă imagine, mai umană, a acestor personalități, chiar dacă realitatea este decorată și cu elemente de ficțiune. Astfel, se poate obține un portret cât mai aproape de cel adevărat. Romanul Mamaia Anta și Prințesa reușește, așadar, să completeze ceea ce se cunoștea până acum despre Martha Bibescu.
În privința realizării stilistice a romanului, se pot face observații, dar despre acestea se vor pronunța criticii literari.
În încheiere, aș mai cita un fragment de la pagina 31. Este Martha Bibescu așa cum o percepeau locuitorii din Mogoșoaia:
„Maria, care avea 51 de ani, îi mai spuse nepoatei sale – cu regret în glas și cu lacrimi în colțul ochilor săi pătrunzători – că nu o mai văzuse pe Martha din 7 septembrie 1945, când au cules împreună trei rânduri de vie în curtea lui Ion Dulgheru, iar strugurii i-au zdrobit cu picioarele goale și apoi au băut must proaspăt.”
Despre Martha Bibescu s-a scris, s-au realizat filme, s-au organizat simpozioane, iar cercetările documentelor oficiale continuă. Personalitate fascinantă, Martha Bibescu va rămâne mereu în atenția publicului și a cercetătorilor.
Romanul lui Ion Dulugeac aduce însă în prim-plan o perspectivă personală și vibrantă a Prințesei care a trăit la Mogoșoaia și a marcat cu înalt patriotism istoria țării, în momente de mare importanță.
Adaugă un comentariu