Un mediu multicultural sănătos, întemeiat pe plurilingvism și multietnicitate, se formează nu prin legi orientate către îngrădirea dezvoltării culturale a minorităților, ci tocmai invers, printr-o adevărată deschidere către valorile democratice europene, care să demonstreze respect și sprijin din partea statului față de celelalte etnosuri în dezvoltarea nestingherită a culturii acestora.
Paul Celan s-a născut la Cernăuți, în 1920, într-o familie de evrei care vorbeau germana ca limbă maternă. A frecventat școli în limbile evreiască și română, a absolvit un liceu românesc, și-a început studiile universitare de filologie romanică la Universitatea din Cernăuți (după ce abandonase cursurile de medicină începute la o facultate din Franța). În timpul războiului a fost internat într-un lagăr de muncă din România, părinții fiindu-i deportați de regimul antonescian în Transnistria, unde își pierd viața, fapt care îl marchează profund pe tânărul poet, rămas cu o puternică traumă sufletească pentru tot restul vieții. Fire sensibilă, el nu reușește să învingă depresia care se adâncește mereu, făcându-l, până la urmă, să se sinucidă la vârsta de 60 de ani, aruncându-se în apele Senei.
Poetul își începe activitatea de muncă la ziarul „Bucovina Sovietică” din Cernăuți, ca traducător din limbile ucraineană și rusă în limba română. Acest ziar își reia apariția după intrarea, în primăvara anului 1944, a Armatei Roșii în Bucovina. Tânăr cu vederi de stânga, se convinge imediat că „eliberatorul” bolșevic nu are nimic în comun cu adevărata social-democrație, al cărei adept era, și trece clandestin frontiera în România regală, stabilindu-se la București. Aici aderă la grupul de poeți avangardiști, scrie poezii în germană și în română, traduce din literatura rusă pentru editura „Cartea rusă”. Dar înțelegând că molima roșie s-a extins și în România, trece din nou clandestin frontiera, de data asta înspre vest, și se stabilește pentru scurt timp în capitala Austriei, de unde emigrează în Franța, la Paris, orașul în care își va întemeia o familie și va rămâne până la sfârșitul vieții.
La Paris, Celan continuă să scrie în limba maternă, numită de el „teutonă”, făcându-se cunoscut publicului german. Obține două premii literare în Germania Federală.
La ceremonia de înmânare a prestigiosului premiu „Georg Büchner”, rostește o alocuțiune publicată ulterior sub denumirea „Meridian”, în care poezia și biografia se regăsesc pe aceeași linie mediană a globului și a inimii, întâlnindu-se într-un punct comun numit Cernăuți.
Astfel el dezvăluie publicului german, care îl vedea apărut din neant, ca să folosesc celebra expresie a vienezului Milo Dor, enigma originii sale, arătând, sub o formă eseistică originală, specifică stilului său, în care poetica face casă comună cu poezia, locul de unde provine și ce a reprezentat acest loc (Cernăuțiul interbelic, ca spațiu benefic, plurietnic și plurilingv) în anii formării sale literare.
Cu câțiva ani în urmă, la Cernăuți, pe fosta Stradă Domnească, a fost inaugurat „Centrul de literatură Paul Celan” care, la fiecare început de toamnă, organizează, cu sprijinul unor organizații nonguvernamentale occidentale și cu participarea activă a unor ONG-uri din Cernăuți, festivalul european de poezie „Meridian Czernowitz”, eveniment unic în felul său, care reînvie pentru câteva zile spiritul autentic al multiculturalismul tradițional al urbei. Printre partenerii de proiect se află și asociația românească Centrul Media BucPress (director, poetul Marin Gherman). La eveniment participă poeți din Ucraina, Germania, Israel, România, Rep. Moldova, Polonia, Lituania și din alte țări.
Prezenta ediție specială a revistei consacrată Centenarului Paul Celan cuprinde studii, eseuri, fragmente de proză beletristică, poezii și alte scrieri consacrate poetului, traduceri din lirica celaniană, evocări ale Cernăuțiului din perioada interbelică, ale cărui tradiții multiculturale, plurietnice și multilingvistice sunt zdruncinate puternic de politici lingvistice și educaționale de ultimă oră care, în pofida schimbării conducerii Ucrainei, rămân neschimbate, iar pe alocuri devin și mai agresive. Din păcate, rolul lor nu este să cimenteze tradiția multiculturală a Bucovinei nordice, ci să o șubrezească, zguduind-o din temelii. Câtă dreptate are cernăuțeanul Paul Celan când spune, în finalul celebrului său discurs rostit la Darmstadt în 1960 cu prilejul obținerii premiu „Georg Büchner”, că toposul prin care trece meridianul liricii sale, acea linie mediană în care se întâlnesc, intersectându-se, „tropii cu tropicele”, nu mai există decât în amintire!
Mesager bucovinean, Anul XVІI (serie nouă), nr 3-4 (67-68), 2020
Adaugă un comentariu