Dragoș NELERSA: Alegeri istorice în România

Rezultatul primului tur al alegerilor prezidențiale din România deschide un nou capitol tensionat în politica României. George Simion, liderul Partidului naționalist AUR și un admirator declarat al președintelui american Donald Trump, a obținut un scor neașteptat de puternic, 40,5%, învingând detașat într-o cursă marcată de polarizare, neîncredere și un profund apetit pentru schimbare. Pe 18 mai, Simion se va confrunta în turul doi cu Nicușor Dan, primarul pro-european al Bucureștiului, care a reușit cu greu să ajungă în finală, devansându-l pe Crin Antonescu cu doar 0,6 puncte procentuale.

Victoria lui Simion în primul tur nu este doar o reușită electorală. Ea semnalează o ruptură tot mai adâncă între România oficială, aliată cu Bruxelles-ul și Washingtonul, și o Românie a nemulțumiților – a celor care se simt abandonați, trădați, manipulați. Asemenea curente nu sunt o noutate în Europa Centrală și de Est, dar amploarea lor în România, o țară devenită pilon esențial al NATO în contextul războiului din Ucraina, ridică semne de întrebare serioase cu privire la direcția în care se îndreaptă statul român.
Simion a știut să exploateze această criză de încredere în instituții și în clasa politică tradițională. Promisiunile lui – „România mai întâi”, „să ne luăm țara înapoi”, „jos hoții” – sunt familiare oricui a urmărit ascensiunea populismului iliberal în Ungaria, Polonia sau chiar SUA. El se prezintă drept un „președinte MAGA”, poartă șapca roșie și vorbește despre „restaurarea democrației” în fața unui stat „capturat de birocrații de la Bruxelles”. Expresia „MAGA” este un acronim pentru „Make America Great Again (să facem America măreață din nou)”, sloganul politic lansat de Donald Trump în campania prezidențială din 2016.

Paradoxal, deși se declară antirus, Simion se opune trimiterii de ajutoare militare în Ucraina și vrea o reducere a sprijinului pentru refugiații ucraineni. Într-o regiune în care granițele sunt fragile, iar Rusia își exercită influența subtil sau direct, asemenea poziții pot destabiliza echilibrul diplomatic delicat pe care România îl menține de la începutul războiului. În plus, propunerea lui Simion de a-l numi premier pe Calin Georgescu – un fost candidat descalificat pentru legături suspecte cu Moscova și campanii ilegale pe TikTok – ar arunca țara într-o criză instituțională cu consecințe greu de anticipat. Pe cealaltă parte a baricadei, Nicușor Dan reprezintă o opțiune reformistă, dar moderată. El nu are charisma agresivă a contracandidatului său, dar aduce în campanie o promisiune clară: stabilitate, profesionalism și orientare pro-europeană. Într-o cursă în care retorica anti-sistem a dominat, Dan trebuie acum să adune sprijin din toate taberele democratice și să construiască o alianță largă, rapidă și convingătoare.

Aceste alegeri nu sunt doar despre cine va ocupa o funcție în mare parte simbolică. Sunt despre direcția pe care România o va urma: o republică democratică ferm ancorată în valorile europene sau un stat aflat într-un viraj periculos spre izolaționism, populism și aventurism politic. Rezultatul turului doi va fi, fără îndoială, influențat de participarea la vot. Prezența de 53% în primul tur arată că o parte semnificativă a românilor încă nu și-a spus cuvântul. Alegerile din 18 mai vor fi un referendum nu doar asupra candidaților, ci asupra viitorului democratic al țării. România se află la răscruce. Rămâne de văzut dacă alegătorii vor alege un salt în necunoscut sau vor merge pe calea unei construcții lente, dar stabile. În joc nu este doar cine va fi președinte, ci cine va defini valorile și direcția unei națiuni în vremuri tulburi.