Acad. Jean-Jacques Askenasy: SOLOMON MARCUS ȘI NEUROMATEMATICA

În Aula Academiei Române, miercuri, 4 iunie 2025, cu prilejul centenarului nașterii acad. Solomon Marcus, a avut loc lansarea cărții „𝐒𝐨𝐥𝐨𝐦𝐨𝐧 𝐌𝐚𝐫𝐜𝐮𝐬 și 𝐍𝐞𝐮𝐫𝐨𝐦𝐚𝐭𝐞𝐦𝐚𝐭𝐢𝐜𝐚” semnată de prof.univ. dr. Jean-Jacques Askenasy, membru de onoare al Academiei Române.

Manifestarea a fost deschisă de acad. Ioan-Aurel POP, președintele Academiei Române, care a spus, printre altele:

,,Având legături foarte strânse cu protagoniștii acestui eveniment, cu profesorul Jean Askenasy care e un continuator al școlii de neurologie de la București a lui Gheorghe Marinescu și nu încetează să spună mereu acest lucru, de câte ori are ocazia, și cu Solomon Marcus care, în calitatea lui de slujitor al matematicii, a avut mereu, în vedere, cultura, i-a plăcut foarte mult să ne împărtășească din experiența sa, de-a lungul timpului, acest lucru, așa că, în ACADEMIA ROMÂNĂ, spiritul lui e încă aici și ne iluminează. Nu-i prea plăceau laudele și mi-a spus o dată aici, la ieșirea din aulă, să nu permitem, în acest emporio al inteligenței și culturii, să se dezvolte spiritul encomiastic.

Stăpânea limba română ca nimeni altul. O iubea. A scris și versuri în limba română, era limba lui și, iubind limba română, firește că iubea și limba latină ca limbă a vechii culturi și vorbind despre răsfrângerea ei asupra noastră, îmi aduc aminte de o discuție extraordinară în care voia să-i convingă pe ingineri de ce au nevoie de limba latină, pe medici, pe farmaciști, pe botaniști, pe biologi în general. Cu expresii din limba latină pe care le folosesc juriștii…Reușea să reînvie latina, aproape s-o transforme într-o limbă contemporană. Evoca ceea ce spusese pe vremuri profesorul Iancu Fischer la Universitatea București despre latina dunăreană. Am fost surprins să văd câte lucruri știa despre aceste fapte și o dată mi-a spus că, spre sfârșitul vieții, ajunsese la concluzia că aceste elemente colaterale sunt de fapt esența vieții și că apărarea limbii latine e firească.

(…) Solomon Marcus a trăit  pe acest pământ în spiritul acestui popor pe care l-a servit întru universalitate.”

Acad. Gabriela Marinovschi (Secția de matematică):

,,Dacă aș putea face doar o trecere în revistă a unor capitole din opera sa oprindu-mă asupra unor repere care ar putea fi considerate puncte de plecare către acest surprinzător subiect al Neuromatematicii.

Voi începe cu analiza matematică, cea care l-a consacrat pe Solomon Marcus în rândul matematicienilor. În primul rând, Solomon Marcu și-a început cariera științifică în domeniul analizei matematice și mai precis în cel al funcțiilor de variabile reale, lucru datorat întâlnirii cu profesorul Miron Nicolescu care l-a îndrumat și sprijinit de la bun început și căruia Solomon Marcus i-a fost apoi discipol și colaborator apropiat.

(…)Dar Solomon Marcus nu se putea opri la un singur domeniu, el a realizat noutatea și deschiderea oferită matematicii de legăturile cu alte științe și astfel a început un alt capitol din creația lui. Visul său ne mărturisit dar ușor de intuit a fost acela de a integra matematica în cultură, voi aminti aici faptul că Solomon Marcus a fost interesat de relația dintre formă și sens, dintre structura sintactică și conținutul semantic  abordând semantica din perspectiva logicii matematice și al limbajelor formale.

(…) Marcus a fost un pionier în aplicarea metodelor matematice la studiul limbajului în semiotică, el a urmărit modelele formale ale semnificației studiind structuri simbolice din limbajul natural și artificial, a aplicat teoria limbajelor formale și a gramaticilor generative ale lui Noam Chomsky în analiza limbii, a introdus și dezvoltat concepte precum gramaticile contextuale care pot fi văzute ca instrumente semiotice de descriere a sistemelor de semne.

Este prezent în marile enciclopedii ca autoritate în domeniul lingvisticii matematice, există gramatici contextuale care îi poartă numele.

Marcus a extins semiotica și spre analiza textului literar și a poeziei, a căutat legi structurale și tipare simbolice, a aplicat instrumente semiotice și lingvistice la poezia românească și universală și a discutat despre poetica matematică și gramatica poeziei aducând o viziune structuralistă și semiotică asupra artei.

Aspectul esențial al muncii sale a fost dorința de unificare a științelor exacte cu științele umaniste iar semiotică a fost pentru el un teren fertil. A susținut că orice act de cunoaștere implică o semiotică, a demonstrat că structurile matematice pot oferi o înțelegere profundă a culturii umane evidențiind legăturile  dintre logică, limbaj și știință.

Biosemantica: Marcus a explorat conexiunile dintre matematică și biologie, contribuind la explicarea și dezvoltarea unor concepte teoretice relevante pentru înțelegerea proceselor biologice, a fost preocupat de modul în care codul genetic funcționează ca un sistem simbolic explorând interacțiunea dintre informația genetică și funcțiile celulare, aceasta abordare reflectând o viziune în care semnificația și comunicarea sunt esențiale în înțelegerea proceselor biologice. ”

Acad. Jean Askenasy, autorul volumului lansat cu acest prilej a prezentat o serie de imagini sintetice cuprinzând ideile esențiale ale cărții.

,,Această carte este dedicată celui care mi-a dat dovadă de o sinceră prietenie, celui care propagă adevărul în istorie, profesorului de istorie Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române. Dat fiind dragostea și respectul pe care l-a avut Solomon Marcus pentru teatru în general și pentru teatrul românesc, în special, vreau să-l salut între noi pe un scriitor, pe un caricaturist internațional și pe un regizor și actor de excepție, Horațiu Mălăele.”

Iată, în continuare, doar câteva dintre ideile care caracterizează personalitatea și concepția acad. Solomon Marcus sintetizate și analizate de profesorul Askenasy.

În încheiere, acad. Mircea Martin a evocat personalitatea lui Solomon Marcus, așa cum l-a cunoscut, spunând, printre altele:

,,Jocul cel Mare simbolizează înclinația sa artistică reprimată, la început, și valorizată mai târziu, forța sa centrifugă, expansivă, totalizantă.

Jocul cel Mare constă în a imagina și a căuta acel numitor comun care ne conduce sau care se confundă cu ordinea ascunsă a lumii. Acel numitor comun care mobilizează energiile creatoare din câmpul științei, al artei și al filozofiei, se manifestă în cadrul a ceea ce numim cultură, înțeleasă într-un sens cât mai larg, pe de o parte, și extrem de selectiv, pe de altă parte, cultura în sensul ei inițial și final, etimologic și simbolic, cultura ca lucrare asupra naturii inclusiv asupra naturii umane, cultura ca Paideia, ca Bildung, ca gestiune a sensurilor, ca transmisiune, selecție și sedimentare a  valorilor, ca solidaritate patrimonială transdisciplinară, națională și universală.

Perspectiva pe care o adoptă profesorul Marcus, fie că se referă la o problemă de matematică, de lingvistică sau de antropologie, la poezii, la teatru sau la sport, este una culturală în acest sens larg și calificat în același timp. Științele exacte tari nu sunt considerate nici exterioare, nici, cu atât mai puțin, ostile culturii, ele sunt parte a culturii ca și umanitățile în ansamblul lor.

Împărtășesc și susțin, la rândul meu, această concepție a lui Solomon Marcus într-o vreme pe care tot mai mulți gânditori o consideră crepusculară și în care se vorbește asiduu despre tot felul de sfârșituri. Într-o epocă a relativismelor voios iresponsabile, tragic iresponsabile, un intelectual din Europa de Est, dintr-o țară altfel decât celelalte, se încăpățânează să se înscrie într-o continuitate a efortului investigator, să creadă în pozitivități și în promisiunile unei perspective integratoare. De-ar fi să ne gândim la climatul atât de viciat de un politicianism omnivor și corupt în care trăim și la tot felul de prestații așa zicând intelectuale, mai mult sau mai puțin jenante, postura profesorului Solomon Marcus mi se pare că întruchipează un model infinit distant, de independență personală, de proprietate morală, de creativitate intelectuală.”

A consemnat Irina AIRINEI