
E de vreo două săptămâni la Palatul Național superba expoziție a artistului plastic emerit al Ucrainei, Manole Tîron. Însă inaugurarea vernisajului a avut loc astăzi, 22 iulie, gazda evenimentului fiind Vasile Bâcu, președintele Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina „Mihai Eminescu”. Nu pot să spun „inaugurarea oficială”, căci nu se lipește cuvântul „oficial” la atmosfera degajat-prietenească și sufletească mult mai caldă decât fierbințeala ce pătrundea de-afară. Sosind înaintea altor vizitatori, m-am interesat dacă cunoaște domnul Manole Tîron mitul românesc Balada Meșterului Manole. „Cel care și-a zidit soția în pereții Mănăstirii Argeșului?”, m-a întrebat retoric artistul. „Nu, pe cărările de creație ale destinului meu, eu n-am zidit nicio Ană”, s-a grăbit să răspundă la propria-i întrebare, arătând că știe de unde i se trage originea numelui.
„N-a zidit nici o Ană”, dar a pus câte o parte de suflet, din ființa sa, în fiecare lucrare, toate cele expuse în vernisajul deschis sub genericul „Pe cărările de creație ale destinului meu” fiind o dreaptă mărturie că artistul își trăiește opera și că pasiunea pentru crearea frumosului este dirijată de destin. Impresionează polivalența, diversitatea de genuri, coloritul național, precum și mesajul transmis de artist. Despre caracterul complex ce marchează creația vernisată au vorbit cei care au răspuns la invitația organizatorilor – oameni de cultură, scriitori, jurnaliști, activiști publici – toți uniți sub cupola dragostei de acel frumos despre care se spune că va salva lumea. Credem și noi că orice manifestare, asemenea inaugurării expoziției lui Manole Tîron, contribuie la apropierea între națiuni și la îndepărtarea ostilităților. Cu un pătrunzător spirit al înțelegerii a caracterizat esențialul expoziției Consulul General al României la Cernăuți, Irina Loredna Stănculescu, prezentă împreună cu consulul Cristian-Toma Dacica. Doamna I. L. Stănculescu s-a referit la caracterul complex al lucrărilor, diversitatea genurilor (pictură, prelucrarea artistică a metalului și lemnului, articolelor de marochinărie. Un cuvânt aparte de mulțumire i-a fost adresat autorului pentru că a ales sala de expoziții a Palatului Național și că a expus alături figuri embematice ale ucrainenilor și românilor de pe aceste meleaguri – Mihai Eminescu, Olga Kobyleanska, Yuri Fedkovyci. Astfel, prin miracolul artelor, România și Ucraina își dau mâna, devin mai apropiate. Aceleași gânduri bune au prins glas și în aprecierile oaspeților ucraineni – jurnalistul Anatoli Isak, scriitoarea Vira Kitaihorodska, directoarea Muzeului „Volodymyr Ivasiuk”, Natalia Moroz, autorul de cărți pentru copii Stepan Panciuk, poetul Vitali Demcenko. Îndeosebi, merită atenție remarca doamnei Larisa Kurușciak, muzeograf la Muzeul de Arte, referitor la aranjarea exponatelor, bogatul caleidoscop al lucrărilor cuprinse în expoziție și alegerea atât de potrivită a spațiului. De reținut admirația față de interiorul sălii din partea muzeografului, dar și altor vizitatori care au poposit prima dată după restaurare la Palatul Național. Poeta Vira Kitaihorodska de rând cu semtimente de admirație și-a exprimat recunoștința față de România pentru siguranța și sprijinul permanent de la începutul războiului în Ucraina. Melodiile interpretei Alla Kasianenko ne-au readus norii de tristețe și de lacrimi, rugăciunile mamelor pentru fiii luptători pe front.
Expoziția va fi disponibilă vizitatorilor până la începutul lunii august. Chiar după ultimele acorduri ale sărbătorii de inaugurare a deschis ușa Angela Botă, ghid turistic și directoarea Complexului Muzeal al UNC, care însoțea turiști din Kiev și Sumî. Oaspeții orașului nostru au socializat cu poetul Vasile Bâcu și cu alți români, s-au reținut în fața exponatelor, alegând să se fotografieze lângă covorul înflorat ce-l ține în brațe de trandafiri pe Eminescu.





Adaugă un comentariu