AFnewsSAT DIN PREAJMA Cernăuţilor cu populaţie românească, Ostriţa a fost de la începutul secolului XX până la evenimentele legate de instaurarea regimului sovietic în nordul Bucovinei, unul din
leagănele culturii naţionale de pe plaiurile bucovinene. În anul 1938 la Ostriţa ia fiinţă Societatea „Arcaşul” (preşedinte Gheorghe Dubeţ).
Ostriţa, însă, a devenit vestită, în planul avântului cultural, prin renumitul Cor sătesc (pe baza corului bisericesc), înfiinţat în anul 1959 la îndemnul regretatului profesor de muzică, Aurel I.Nicolaevici. Acest cor de bărbaţi (unicul în Bucovina) avea specificul său. El a trezit, prin măiestria-i interpretativă, admiraţia tuturor. Prima apariţie pe scenă a avut loc în raionul Zastavna
(în sâmbătaPaştelui), la un festival regional. În anul 1962 corul a participat la Concursul regional al colectivelor artistice amatoriceşti de la sate şi a deţinut locul întâi pe regiune.
În imagine: corul din Ostriţa (1962), laureat al Concursului regional.
Era planificat să participe în oraşul Kanev, în zilele comemorării lui T. Şevcenko, însă aşa au fost timpurile, că încolo a plecat alt colectiv din raionul Hliboca. În repertoriul corului erau incluse cântece populare în limba română, rusă şi ucraineană, cunoscute departe de hotarele regiunii. În componenţa corului în diferite perioade au cântat circa 40 de persoane: Vasile Iutiş, Victor Bodnaraş, Mihai Hacman, Gheorghe Scalovschi, Ion Constanciuc, Vasile Calancea, fraţii Iluţă, Ion, Toader Mihaiesi, Florea Popovici, Isai Guluţan, Vasile Tulupcă şi mulţi alţii, plecaţi în lumea celor drepţi. Soliştii corului, Mihai Hacman, trio: Ion Constanciuc, Vasile Tulupcă şi F. Lisovschi, erau întâmpinaţi cu aplauze furtunoase de către spectatorii din satele bucovinene. Seminţele neamului românesc ar trebui să dea în acest sat şi acum roadele pe care demult le aşteptăm.
Adaugă un comentariu