AFnews
Un interviu cu Dina Anton de IRENA GOR
Din seria ,,Oameni care-și cunosc menirea …”
I. G.:
Dragă Dina,ești cunoscută de mult timp, mulți oameni apelează la tine pentru a-și clarifica probleme legate de existență. Fiecare te înțelege și te definește prin prisma propriului nivel de inteligență, experiență și înțelegere. Tu, personal, ce ai putea spune despre tine? Cine este, de fapt, Dina Anton?
Dina Anton:
Dina Anton sunt eu. Sunt o persoană care îi ajută pe oameni să-și găsească echilibrul interior, social și mental și, mai ales, să se redescopere pe ei înșiși.
Privesc omul dincolo de ceea ce se vede la exterior, dincolo de corpul fizic. Pentru mine, omul are mai multe dimensiuni — fizică, mentală, energetică și interioară — iar între toate aceste planuri există o legătură profundă.
Încerc să stabilesc un raport armonios între aceste dimensiuni, astfel încât omul să ajungă să se simtă în acord cu ceea ce este și cu ceea ce are nevoie.
Este important să-și înțeleagă locul în societate, să-și descopere propriile necesități și să înțeleagă mecanismele minții sale, pentru a putea evolua și a se dezvolta în cât mai multe aspecte ale vieții.
Uneori, în oameni există talente și capacități care dorm, care nu au fost încă descoperite sau valorificate. Îi ajut să le identifice și să le direcționeze, să-și folosească timpul și energia în mod favorabil dezvoltării lor.
În fond, ceea ce fac este să-i ajut să descopere ceea ce există deja în interiorul lor și să creeze condițiile necesare pentru ca acele talente și acea energie interioară să se poată manifesta și dezvolta.
I. G.:
Din ceea ce spuneți, se înțelege că aveți anumite capacități pe care nu le întâlnim la majoritatea oamenilor. Când ați descoperit pentru prima dată această diferență dintre dumneavoastră și ceilalți? Cum s-au manifestat aceste capacități?
Dina Anton:
Aceste capacități s-au manifestat în mine dintotdeauna și mi-au fost mereu de folos. Numai că, în copilărie, nu știam că nu toți oamenii le au. Credeam că toată lumea este la fel și că toți oamenii percep și înțeleg lucrurile la același nivel spiritual.
Am început să-mi dau seama că există o diferență în jurul vârstei de cinci ani. Atunci tatăl meu mi-a explicat că există oameni dotați cu anumite capacități pe care ceilalți nu le au și că trebuie să fiu atentă cu darul pe care Dumnezeu mi l-a dat.
Mi-a spus ceva ce am păstrat în suflet toată viața: să nu-mi irosesc darul pe oameni care nu îl merită și să nu caut aprecierea oamenilor. Mi-a spus că, înainte de toate, Dumnezeu este cel care apreciază ceea ce mi-a oferit și că acest dar trebuie primit cu responsabilitate.
Cred că este foarte important să fim recunoscători pentru darurile și harul pe care Dumnezeu ni le dă. Ele nu ne sunt oferite doar pentru noi, ci vin și cu responsabilitatea de a le folosi cu înțelepciune și discernământ.
I. G.:
După atâția ani de activitate, ce puteți spune despre trăsăturile esențiale pe care reușești să le identifici la oameni? Și, mai ales, cum îi poți ajuta prin capacitățile și harul pe care spuneți că Dumnezeu vi l-a dăruit?
Dina Anton:
În toți acești ani am ajuns să înțeleg foarte bine cum funcționează o persoană și, mai ales, cum se poate fixa ea în două puncte extreme ale existenței.
Unul dintre aceste puncte este cel de sus: momentul în care omul atinge o culme a fericirii, a succesului, a împlinirii. Dar, după ce a ajuns acolo, constată că nu mai poate atinge aceeași culme. Începe să decadă, să piardă sensul și să caute cu disperare să retrăiască ceea ce a fost.
Celălalt punct este cel de jos — momentul în care omul ajunge să creadă că viața nu mai are rost. Oamenii pot ajunge prinși între aceste două extreme și nu mai știu cum să iasă din acest cerc.
De multe ori, caută răspunsuri în diverse surse, încearcă să acumuleze informații și să găsească o metodă prin care să iasă din această capcană. Problema este că, de cele mai multe ori, omul nici măcar nu conștientizează că se află acolo.
Când cineva ajunge la mine, primul lucru pe care îl fac este să să analizez și înțeleg în care dintre aceste două situații se află.
Poate fi omul care a ajuns „sus”, care a obținut un rezultat extraordinar și care așteaptă ca viața să-i ofere din nou exact aceeași experiență. Dar unele rezultate apar o singură dată în viață. Nu poți cere vieții să repete la nesfârșit aceeași culme.
Îmi amintesc, de exemplu, cazul unui sportiv care câștigase medalii de aur. Pentru el, acel moment fusese atât de important, încât după aceea a simțit că viața lui parcă s-a încheiat. Șansa de a repeta exact aceeași performanță poate fi extrem de mică, poate una la un milion.
Și atunci apare întrebarea: care sunt izvoarele prin care îi poți reda unui asemenea om gustul pentru viață?
În primul rând, trebuie să-l deblochezi. Trebuie să-l ajuți să înțeleagă că succesul pe care l-a avut nu reprezintă sfârșitul existenței sale. A fost un punct important al vieții, dar nu este întreaga lui viață.
Apoi trebuie să găsești împreună cu el o altă direcție. Îi poți oferi mai multe posibilități, iar el trebuie să aleagă ceea ce i se potrivește. Poate descoperi o nouă bucurie într-o activitate care îi place, într-un domeniu de studiu, într-o relație de iubire, într-o călătorie sau într-o experiență nouă.
Important este să găsești acele surse care creează un punct de tangență cu ceea ce există în interiorul persoanei. Atunci omul poate porni într-o nouă direcție. Nu este vorba despre a-i readuce trecutul, ci despre a-l ajuta să descopere un alt scop, o altă formă de viață, de sens și de fericire.
Sunt și oameni care au pierdut ceea ce era mai scump pentru ei și care ajung la marginea unei prăpastii, luptând între dorința de a trăi și sentimentul că nu mai au pentru ce să trăiască.
Uneori, nici măcar nu-și dau seama că se află într-o astfel de „groapă”. În loc să caute ieșirea, continuă să sape și mai adânc. Ajung într-un punct în care nu mai pot coborî și abia atunci încep să caute ajutor.
Când ajunge la mine o asemenea persoană, trebuie mai întâi să o ajut să înțeleagă unde se află și de ce a ajuns acolo. Apoi trebuie să-i ofer alte instrumente interioare prin care să-și poată schimba această fixare mentală și să-și ridice treptat vibrația, orientându-și viața într-o altă direcție.
De multe ori, aceste suferințe sunt legate de trecut sau de viața altor persoane. Dacă cineva a murit, nu poți aduce acea persoană înapoi. Dacă cineva a pierdut o anumită șansă, nu poți întoarce timpul pentru a schimba rezultatul.
Există lucruri care sunt pur și simplu imposibil de reparat sau de întors.
Trebuie să găsești alte soluții și alte surse de energie, astfel încât omul să înțeleagă diferența dintre ceea ce este imposibil și ceea ce este încă posibil, între ceea ce nu mai poate fi schimbat și ceea ce poate fi construit de aici înainte.
Când reușește să vadă că există încă ceva posibil și realizabil, începe, încet-încet, să se miște din nou spre viață și să-și recapete direcția.
I. G.:
Din ceea ce spuneți, înțeleg că identificați pendularea omului între subconștient, conștient și supraconștient și îl ajutați să conștientizeze la ce nivel se află atunci când ajunge la dumneavoastră. Îl orientați apoi spre o altă stare și o altă perspectivă asupra vieții. Cum se întâmplă acest proces?
Dina Anton:
Aș vrea să spun un lucru foarte simplu: toată puterea este în noi. Fiecare om are propria lui putere — interioară, fizică, mentală — și capacitatea de a lupta pentru ceea ce își dorește. Problema este că, de foarte multe ori, oamenii se inhibă singuri.
În loc să-și trăiască propria viață, ajung să se implice excesiv în viețile altor oameni. Fără să-și dea seama că energia care le-a fost dată pentru propria existență nu poate fi consumată la nesfârșit pentru altcineva.
Dacă nu ai învățat să te protejezi energetic, psihic și mental, asumându-ți permanent problemele altora, riști să nu mai poți face diferența între ceea ce îți aparține și ceea ce aparține celuilalt. Problemele lor încep să treacă prin tine și, în timp, ajungi să te autodistrugi.
De aceea, foarte multe persoane încearcă să practice tot felul de lucruri, inclusiv forme de magie, fără să le cunoască efectele și fără să înțeleagă responsabilitatea pe care o presupun. Eu cred că nu poți produce o cauză fără să existe, mai devreme sau mai târziu, un efect. Iar efectul ajunge, într-un fel sau altul, la tine.
Este nevoie de multă cunoaștere și de mult discernământ. Există un principiu pe care îl spun adesea: dacă intri într-o gaură, trebuie să ai întotdeauna cel puțin două soluții pentru a putea ieși. Într-o gaură poate intra oricine, dar să găsească drumul înapoi este mult mai dificil și, uneori, omul are nevoie de ajutor.
De aceea îi îndemn pe oameni să-și folosească gândirea, logica și toate informațiile pe care le au înainte de a lua o hotărâre. Puterea este în noi, dar trebuie să știm să o repartizăm și să o direcționăm către ceea ce este cu adevărat important.
Să luăm un exemplu simplu. Să spunem că am zece zile la dispoziție pentru a pregăti o lucrare de doctorat. În această perioadă, vine o prietenă și îmi spune: „Ajută-mă, nu mă simt bine, am nevoie de tine.” Mă duc la ea. Apoi vine o altă prietenă și îmi spune: „Hai să bem un pahar împreună.” A treia mă roagă să o ajut cu o lucrare.
Și, fără să-mi dau seama, cele zece zile pe care le aveam pentru obiectivul meu le consum pentru problemele altora.
Energia care trebuia să meargă într-o anumită direcție s-a risipit. Este ca și cum s-ar fi creat niște „găuri energetice” prin care ea s-a scurs în toate părțile. Iar la final, obiectivul meu nu mai este atins.
De aceea, omul trebuie să fie un strateg al propriei vieți.
Atunci când îți stabilești un obiectiv, trebuie să te întrebi: Care este strategia mea? Cum ajung acolo? Care sunt soluțiile? Ce tactică voi folosi? Ce mentalitate trebuie să am pentru a rezolva problema respectivă?
Dacă nu ai un scop clar, energia și timpul tău se risipesc foarte ușor.
În schimb, oamenii care își stabilesc obiective, își concentrează energia și gândirea și învață din propria experiență pot ajunge la rezultate foarte mari. Rezultatul nu vine doar din dorință. Vine din concentrare, experiență, cunoaștere și capacitatea de a-ți direcționa energia și mintea către ceea ce vrei să realizezi.
I. G.:
Din ceea ce spuneți, înțeleg că aveți o viață consacrată, în esență, binelui, ajutând oamenii să-și găsească propria cale, să-și consolideze puterea interioară și să descopere dimensiuni ale existenței dincolo de ceea ce am fost obișnuiți să cunoaștem.
Ați fost mult timp cunoscută în Republica Moldova, apoi în România, iar astăzi sunteți invitată în multe țări — Germania, Italia, Franța, Spania, Portugalia, Israel și chiar la New York, peste tot acolo unde se găsește diaspora vorbitoare de l.română.
În activitatea dumneavoastră internațională, observați diferențe între problemele cu care se confruntă oamenii din aceste țări? Există diferențe de mentalitate, de nivel de conștientizare sau de felul în care oamenii își caută echilibrul și soluțiile?
Dina Anton:
Da, există diferențe și ele sunt foarte interesante. În Statele Unite, de exemplu, am întâlnit o altă raportare la problemele de ordin material și juridic. Multe dintre lucrurile care, la noi, devin surse de conflicte și tensiuni sunt acolo mai bine reglementate și mai clar structurate.
În Republica Moldova, foarte multe probleme se învârt în jurul banilor: „I-am dat bani, mi i-a întors sau nu mi i-a întors?”, „I-am dat avere copilului?”, „Cui îi revine averea?”, „De ce lui i s-a dat și mie nu?”. Foarte multe relații și conflicte ajung să fie determinate de aceste lucruri.
Eu simt că, în Moldova, există încă un nivel foarte ridicat de preocupare pentru supraviețuirea materială. Oamenii sunt preocupați de pâinea de zi cu zi, de siguranța zilei de mâine, iar această permanentă nesiguranță îi ține într-o stare pe care eu o percep ca fiind de vibrație joasă.
Și este cu atât mai trist cu cât avem oameni foarte bine pregătiți. Sunt oameni care au făcut universități, au acumulat cunoștințe și profesii, au fost formați cu investiții importante ale societății și ale statului, dar ajung să plece peste hotare și să lucreze pentru alții.
Când oamenii bine pregătiți pleacă în număr atât de mare dintr-o țară, acest lucru arată că acolo există un dezechilibru. Nu este suficient să ai oameni educați; trebuie să existe și condițiile prin care ei să poată construi ceva acasă, să-și vadă viitorul și să simtă că munca lor are valoare.
În fond, problema este una de stabilitate, direcție și perspectivă. Omul trebuie să știe pentru ce învață, pentru ce muncește și încotro se îndreaptă.
Când nu există o direcție clară, omul începe să se simtă purtat de valuri. Nu mai știe ce va fi mâine și nu mai are sentimentul că își poate construi singur viitorul.
De aceea, cred că avem nevoie nu doar de informație și educație, ci și de direcție, echilibru și capacitatea de a transforma ceea ce știm în ceva concret pentru propria viață și pentru societate.
I. G.:
Putem constata că, în măsura în care mecanismul statului își îndeplinește obligațiile, iar legile funcționează și sunt respectate, acest lucru îl ajută pe om să-și găsească direcția și să-și atingă scopurile în viață. În caz contrar, statul și instituțiile sale pot deveni o piedică.
Ați avut posibilitatea să observați direct cum funcționează diferite societăți. Ce înseamnă, din perspectiva dumneavoastră, o societate matură, una imatură sau una aflată pe cale de maturizare? Și cât de mult influențează acest lucru evoluția individului?
Ați călătorit foarte mult și am reușit să observ diferențele dintre societăți — din Occidentul îndepărtat până la cel mai apropiat, precum și dintre Europa, Republica Moldova și România.
DIna Anton: Oamenii sunt întotdeauna în căutare de sine. Vor să știe ce cale să apuce pentru ca lucrurile să le meargă, pentru a avea un succes mai mare. În orice societate, omul tinde să-și îmbunătățească propria persoană.
Omul care ajunge să ceară sfatul unei alte persoane are deja o anumită maturitate a întrebărilor. El înțelege că singur a intrat într-un labirint pe care nu este în stare să-l depășească și că are nevoie să fie ghidat de o mână mai puternică sau de cineva cu mai multă experiență.
În diferite societăți, întrebările oamenilor depind și de clasele sociale. Vrem noi să recunoaștem sau nu, în toate societățile există clase sociale.
Clasele sociale de jos se luptă pentru bucata de pâine. Clasele medii vor să știe în care sector ar putea avea un succes mai mare. Clasele de sus vor să mențină banii și puterea în societate.
Fiecare om este axat pe propria putere și pe menținerea poziției sale sociale.
Oamenii care sunt jos nu se gândesc la putere; se gândesc să le dea cineva ceva: un salariu mai mare, o pensie mai mare, să-i ajute copiii.
Clasele de mijloc au obținut ceva și se întreabă cum să lucreze mai mult, să obțină mai mult, să acumuleze mai mult.
Clasele dintre cele medii și superioare se întreabă cum să mențină ceea ce au obținut și să înmulțească ceea ce au.
Clasele superioare, care au ajuns la niveluri înalte financiare, sociale și în alte aspecte ale vieții, vor să mențină ceea ce au, să înmulțească ceea ce au și să nu fie afectate de cataclisme, cutremure, războaie sau alte asemenea evenimente, pentru a putea supraviețui și trăi în confort.
I. G.:
Faceți această clasificare în mare parte după situația materială. Se poate face și după nivelul de evoluție spirituală? Coincid cele două niveluri?
Dina Anton:
Consider că nu.
Omul care nu are ce mânca ajunge foarte greu la o dezvoltare spirituală mare. El este preocupat de foame, de haine, de casă, de siguranța zilei de mâine. Pentru a te putea ridica la un nivel emoțional și energetic, ai nevoie de stabilitate.
Când ești stabil social, ești stabil moral și ai siguranța zilei de mâine, poți să te ridici extraordinar de mult.
Eu am studiat foarte bine la Institutul Yoga din India, unde viața omului este împărțită în patru părți.
De la zero până la 25 de ani, tot ce se poate învăța trebuie să înveți: să cercetezi, să studiezi, să te dezvolți, să-ți cauți profesia, să te cauți pe tine personal, să-ți descoperi energia, să ai grijă de karmele tale, să nu faci rău și să rezolvi tot ce poți rezolva.
De la 25 până la 50 de ani trebuie să-ți faci casă, masă, să ai copii, să-i ajuți și să le dai o direcție în viață.
De la 50 până la 75 de ani trebuie să-i ajuți să-și construiască case, să ajuți nepoții, să le dai o îndrumare bună și să intri mai mult în spiritul tău, pentru a putea să dai cunoaștetra spirituală altora și să-i ridici la un nivel energetic puternic.
La 75 de ani și mai încolo, lași tot ce ai acumulat în viață — avere, casă, lucruri — și pleci în hainele în care ești. Până la sfârșitul vieții devii un pustnic și te întorci spre natură, meditație și către tine însuți.
Când ești bătrân, trebuie să-ți lași tot ce ai acumulat și să pleci, pentru ca karma ta să fie curată și nimeni să nu aibă ceva împotriva ta.
La zoroastrieni, de exemplu, există practica prin care, atunci când oamenii mor, trupurile sunt lăsate în anumite locuri, unde sunt consumate de vulturi. I. G.:Este o ultimă slujire, potrivit conceptului acestor religii.
Și totuși, din ceea ce spuneți, reiese că doar oamenii care au atins un nivel înalt de dezvoltare materială au posibilitatea să se dezvolte și spiritual.
Dina Anton:
Omul se dezvoltă multilateral. Nu poate să se dezvolte într-un singur aspect.
Sunt foarte mari talente. Oamenii au aceleași posibilități și aceleași drumuri.
Dacă tu ești într-o societate și faci maximum, iar unul lucrează și altul doarme, nu pot ajunge la același nivel ca omul care a muncit toată viața.
I. G.;Deci depinde în mare parte și de alegerea pe care o face omul, de capacitatea de a-și croi destinul.
Din tot ceea ce ați explicat până acum demonstrați o cunoaștere multelatetală a conceptului de om și a filosofiei omului. Ce studii aveți și în ce măsură mai aveți nevoie de studii?
Dina Anton:
Toată viața ai nevoie de studii.
Eu am studiat întotdeauna domeniile care m-au interesat. Am început cu pedagogia, lucrând cu copiii. Ca să te cunoști pe tine însuți, trebuie să înțelegi prin ce etape trece omul și cum îți poți educa copiii astfel încât să crească personalități.
Am studiat apoi psihologia. Lucrarea mea de master a fost despre violența în familie și spiritul de violență.
Lucrarea pe care am făcut-o la Moscova a fost despre liderii sociali, liderii născuți și leadership: cum să ajungi lider într-o societate, ce atitudini trebuie să ai și care este forța ta de convingere.
De exemplu, Napoleon, Hitler și alte personalități care, neavând inițial nimic, au avut o filozofie de viață și o energie atât de puternică, încât au reușit să influențeze profund societatea.
La un moment dat, au existat condiții care i-au ajutat să ajungă la o asemenea putere. Dar mai este Dumnezeu deasupra, care nu le-a permis să meargă până la capăt și i-a oprit.
Se poate face foarte mult concentrând energia, în așa mod încât poți să zgudui toată lumea.
I. G.:
Ce alte studii și cursuri ați mai făcut?
Dina Anton:
Am studiat la Universitatea „Ion Creangă”. La ULIM am făcut master în psihologie. Am studiat psihologia la Kiev, iar la Moscova am făcut lucrări în domeniul psihologiei liderului și leadershipului.
Am urmat cursuri de extrasenzorică și cursurile lui Constantin Lazarev de dezvoltare personală.
Am făcut Theta Healing în Italia.
Am absolvit Academia Fitness Italiană, unde am studiat psihologia persoanelor după anumite traume sau a celor care au ajuns la un succes într-un sport sau în alte domenii și care, atingând un punct superior, nu mai pot să se dezvolte. Am studiat cum pot fi ajutați să-și găsească motivația pentru a continua la un alt nivel.
Am urmat cursuri de masaj, am studiat la Institutul Yoga din India, am făcut cursuri de masaj energetic în India și de masaj în Egipt.
Am studiat, de asemenea, importanța pietrelor în viața oamenilor, situația astrologică a planetelor și influența lor asupra oamenilor.
Deci eu, cât trăiesc, învăț.
I. G.:
Am aflat că, în prezent, sunteți pe cale de a deschide un centru de protecție emoțională chiar la Chișinău, orașul care v-a format și în care v-ați maturizat. Ce v-a determinat să aveți această idee?
Dina Anton:
Cerințele persoanelor care mă cheamă, cerințele persoanelor care mă caută.Totul se face la nivelul cererii și ofertei. Dacă oamenii cer, trebuie să le oferi.
I. G.:
Ce doriți să faceți în cadrul acestui centru?
Dina Anton:
Să-i ajut pe oameni să se găsească pe ei înșiși, să găsească drumul spre adevăr și rolul lor personal, să-și echilibreze emoțiile și viața și să învețe cum să se protejeze.
În Republica Moldova se întâmplă acum multe lucruri îngrijorătoare. Sunt foarte mulți escroci care profită de pensii, de bani și, în special, de oamenii în vârstă. Într-o societate în care omul nu este protejat suficient, apar furturi, abuzuri sociale și forme de exploatare.
Pentru ca asemenea lucruri să nu se întâmple, omul trebuie să știe cum să se protejeze, care sunt cheile de acces și cu cine trebuie să discute.
Omul trebuie să poată avea încredere în bancă și să existe persoane bine pregătite cărora să le poată cere sfatul. De exemplu, dacă cineva îi propune un anumit business, să poată întreba dacă este corect sau nu.
Trebuie să existe persoane bine pregătite care să le ofere răspunsuri oamenilor în vârstă care toată viața au strâns niște bani, iar niște escroci vin și le iau totul într-o singură zi.
I. G.:
Ne-ați împărtășit preocupările dumneavoastră, grija față de oameni și fața de locul în care v-ați maturizat și afirmat. Prin activitatea dumneavoastră, ați devenit cunoscută și necesară oamenilor.
Vă dorim mult succes.
Vă mulțumim doamna Dina Anton, pentru această împărtășire din cunoașterea dumneavoastră necesară, se pare, tuturor.
Adaugă un comentariu