Preluat din Revista CULTURA
„Cred că este foarte important ca studenții să experimenteze și alte culturi”
Autor: Dana Gagniuc-Buzura
20 noiembrie 2020
Proiectele Fundației Augustin Buzura
Interviu cu Maia Pricopie
17 ani. Elevă. Implicată, delicată, altruistă. Membru fondator al proiectului Generation Z, din cadrul Colegiului Național „Mihai Viteazul” București.
La 17 ani ești deja parte într-un proiect extrem de interesant, care se adresează tinerilor din generația ta. Vorbește-ne despre proiectul vostru, Generation Z. Care-i sunt începuturile, din inițiativa cui a luat ființă, ce anume vă propuneți cu el.
Proiectul Generation Z a început în vara anului 2019, când am avut oportunitatea, alături de alți adolescenți, de a sta de vorbă cu istoricul Ion-Andrei Gherasim, cu ocazia unei prelegeri susținute la Festivalul de Film și Istorii Râșnov. Mi-a plăcut cadrul: puteam pune orice întrebare, întrucât era un mediu lipsit de presiunea școlii. Această experiență a declanșat ideea Genaration Z.
Inițial, proiectul a prins viață cu ajutorul unor prieteni dragi (Ilinca Pavel, Alexia Matei și Cristian Cristache) și cu sprijinul conducerii Colegiului Național „Mihai Viteazul” (CNMV). Dinamica echipei noastre este interesantă: fiecare membru are contribuția lui, fără de care proiectul nu ar putea funcționa, iar liceul ne asigură suportul necesar.
Ilinca Pavel coordonează, alături de mine, toate activitățile: este o persoană rațională, atentă cu oamenii, are un simț incredibil al responsabilității și al eticii.
Cristian Cristache, fiind în clasa a XII-a, am crezut că nu va mai avea timp pentru activități extrașcolare, dar ne-a dovedit din plin că, atunci când ești pasionat, nu există piedici în a fi implicat.
David Istrati este „motorul” nostru, se ocupă de partea tehnică: site, înscrieri, newsletter, platforma evenimentelor. Uneori, nici nu înțelegem ce și cum face în zecile de ore de muncă, dar întotdeauna face ceea ce promite.
Robin Bucur este acum baza marketingului. După ce a participat la primele două evenimente Generation Z, Robin mi-a spus într-o zi: „Vreau să vă ajut!”. Este foarte determinat și perseverent; este clar că îi place ceea ce face.
Vicentziu Mihăilă se ocupă de graphic design și de marketing: are o imaginație extraordinară și este foarte săritor. Pentru el nu există „Nu”, dacă i se cere ajutorul. Pe lângă coechipieri, toți au ajuns să îmi fie prieteni foarte buni.
După un an de Generation Z, în care am avut invitați de excepție, iar elevii din liceu au avut posibilitatea să discute direct și într-un cadru informal cu actorul Adrian Titieni, fost rector al UNATC, cu Nisreen Rubaian, reprezentantul Special al UNHCR în România, cu Dumitru Prunariu, primul cosmonaut român, cu Bogdan Hrib, director Editura Tritonic, și cu Besty Boze, Mirta Martin, respectiv Dan Hurley, care conduc universități americane, ne-am dori ca acest proiect să fie mai mult decât o activitate extrașcolară. Am început să ne gândim mult mai serios la viitor, la modul în care acest proiect ar putea să arate peste câțiva ani. Pe de o parte, am luat hotărârea să extindem echipa, inclusiv cu elevi din alte licee din București și din țară (tocmai am încheiat o sesiune de recrutări). Pe de altă parte, ne gândim la pregătirea unor colegi mai tineri (clasele IX-X), care să asigure continuarea proiectului, când noi vom fi la facultate.
Am văzut că abordați teme de dezbatere foarte serioase, foarte ample și extrem de interesante. Pe ce criterii? Cum vă alegeți temele? Sunt doar preocupările și întrebările care frământă generația voastră?
Temele abordate variază în funcție de interesul pe care îl observăm în discuțiile cu colegii. Spre exemplu, situația refugiaților, temă prezentată de doamna Nisreen Rubaian, a fost un subiect solicitat de către colegii care participă la clubul MUN (Model United Nations), întrucât apare des în comitetele conferințelor la care participăm. Cum liceul nostru are cel mai prestigios club din țară (MUNOB), interesul a fost foarte ridicat. Întâlnirea cu domnul Prunariu a depășit toate așteptările: sala de festivități a liceului a fost plină, iar întrebările din partea elevilor au curs. Pandemia ne-a obligat să fim creativi, astfel am văzut online-ul ca pe o oportunitate de a invita speakeri din alte țări. Așa am ajuns să discutăm sâmbătă, 24 octombrie 2020, cu două (fostă și actuală) președinte de universități americane și cu reprezentantul asociației universităților americane din statul Michigan. Iar următoarea întâlnire – încă lucrăm la pregătirea ei – va fi cu un absolvent al CNMV, care acum are firma sa în Manhattan. Sunt convinsă că și de această dată interesul colegilor mei va fi mare.
Ați desfășurat de curând proiectul care vizează discuția cu președinții unor universități americane. Care au fost principalele teme de discuție? Poate ne dai câteva repere ale dialogului cu reprezentanții universităților americane.
Mulți dintre elevii din România, inclusiv din CNMV, aplică la universități din America. Acesta nu este însă un proces simplu pentru un elev de 17-19 ani. De aceea, discuția din 24 octombrie a fost foarte utilă pentru noi. Pe lângă informațiile generale legate de procesul laborios de admitere în universitățile americane, s-a pus un accent pe „găsirea unei universități care să ni se potrivească” din toate punctele de vedere: cursuri oferite, nivel de prestigiu, costuri, comunitate etc.
Am învățat la ce să ne uităm, atunci când căutăm „un loc potrivit”, și cât de important este „research-ul” individual pe care fiecare trebuie să îl facă înainte de a lua o decizie legată de universitățile la care vrea să aplice. De multe ori, unii elevi tind să se limiteze la instituțiile de educație superioară de care au auzit, cum ar fi cele din Ivy League, fără să mai exploreze și alte universități, care poate li s-ar potrivi mai bine.
Care sunt domeniile de interes pentru potențialii studenți, din perspectiva dialogului pe care tocmai l-ați avut? Care sunt specializările oferite, dar și cele solicitate?
La fiecare întâlnire s-a discutat despre unul sau mai multe domenii. A fost fascinant să aflăm de la Adrian Titieni cum a devenit actor, deși dumnealui nu și-a propus acest lucru inițial. De la Bogdan Hrib am descoperit că poți să fii autor de romane la 16 ani. Doamna Rubaian ne-a explicat cum un absolvent de drept internațional poate să îi ajute pe cei forțați să-și părăsească țara sau familia, din cauza unor pericole de natură politică, militară, religioasă etc. La fiecare întâlnire se discută astfel de lucruri, care ne ajută să înțelegem cum este să fii doctor sau actor, arhitect sau cosmonaut.
Ce crezi că i-ar motiva pe tinerii din generația ta să nu plece din țară? Sau, dacă pleacă pentru studii, să revină în țară? Sau ce i-ar motiva să rămână?
Cred că este foarte important ca studenții să experimenteze și alte culturi, întrucât îi maturizează și îi formează pentru o lume în care globalizarea deja nu mai este doar un termen teoretic, ci un fenomen cu rădăcini adânci.
Pentru mine, a pleca din țară pentru studii nu este un lucru negativ. Studiile în străinătate reprezintă o oportunitate, pe care am de gând să o folosesc.
Dacă discutăm despre faptul că mulți dintre absolvenții români ai unor universități de prestigiu din lume aleg să nu revină în România, atunci cred că trebuie să vedem oportunitățile pe care le au la revenirea în țară. Dar aici intrăm deja în politică, despre care nu vreau să discut, pentru că am numai 17 ani și nici nu cred că sunt pregătită să mă pronunț.
Ce pot să spun este că, în familia mea, până acum, toți cei care au studiat în alte țări au decis să revină în România și să profeseze aici.
Ce simțiți voi, de la dimensiunea vârstei voastre, că lipsește sistemului de învățământ din România? Sau care ar fi nemulțumirile, problemele de care vă izbiți?
Profesorii fac foarte multe lucruri bune pentru noi, elevii. Din păcate, rar se vorbește despre munca lor. Da, uneori sunt și probleme, iar despre acestea se discută în mod exagerat. Am auzit de multe ori că trebuie schimbată programa. Nu neg ideea, dar cred că cel mai important aspect este atitudinea: ea trebuie schimbată. Poate că, uneori, profesorii exagerează, inclusiv atunci când te pun să refaci un grafic de trei ori, pentru că nu are dimensiunea corespunzătoare. Alteori, noi exagerăm, dar asta nu înseamnă că nu depunem eforturi pentru a învăța. Cred că profesorii și elevii ar trebui să aibă un dialog mai deschis, iar accentele să fie puse pe progres și nu pe insucces.
Cum v-a afectat această perioadă din perspectiva derulării orelor de curs? Cât de dificil este pentru un adolescent aflat în pragul maturității să i se limiteze socializarea?
Situația curentă este un test pentru fiecare în materie de adaptare. Cred că trebuie să avem înțelegere și față de noi (elevii), dar și față de ceilalți (profesorii), aceasta fiind o perioadă dificilă pentru toată lumea. Cât despre limitarea socializării, consider că are și părți pozitive, întrucât, neînconjurați de colectiv, începem să ne (re)descoperim pe noi, ca indivizi.
Care consideri că sunt caracteristicile Generației Z? Care sunt atu-urile voastre? Și care crezi că sunt temerile generației voastre?
Am citit într-un articol că societatea ne vede ca pe o generație de tineri superficiali și fără răbdare. Eu nu consider că acestea sunt caracteristicile noastre definitorii. Pe de altă parte, am auzit adulți care spuneau că nu le-ar fi plăcut să aibă adolescența noastră, că sunt prea multe tentații și că nu mai există valori. Poate că este adevărat, dar obstacole au fost și vor fi mereu, indiferent de generație.
Ce-și dorește generația ta de la următorii 10 ani? Unde îi vezi tu pe colegii tăi peste 10 ani?
Nu cred că ne este foarte clar. Pentru moment, suntem sub presiunea examenelor și a testelor pentru admitere la facultate. După această perioadă, o să avem timp să ne gândim mai serios la 2030.
Cât despre colegii mei, nu știu unde vor fi ei, fiecare în parte, dar mi-aș dori ca noi, ca echipă, să fim tot împreună, într-o versiune avansată a Generation Z sau în alt proiect care să ne definească.
Adaugă un comentariu