AFnews
La intrarea în clubul nanogenarilor, dintre cele patru dimensiuni ale existenţei corpului omenesc, se modifică două: timpul şi înălţimea, cele care nu sunt sub controlul propriei voinţe.
Timpul transferă unitatea om din deceniul octogenar în cel nonagenar spre centenar iar înălţimea scade semnificativ (lege biologică). Lăţimea şi grosimea (profunzimea) sub controlul voinţei se menţin prin păstrarea greutăţii. Spiritual, nonagenarul înţelege profunzimea spuselor lui Lamartine „Ô temps! Suspends ton vol, et vous, heures propices! Suspendez votre cours, laissez-nous savourer les rapides délices des plus beaux de nos jours!” („O, timp, opreşte-ţi zborul, şi voi, ore exacte / Opriţi-vă fuga: / Lăsaţi-ne să savurăm trecătoarele plăceri / Din zilele noastre cele mai frumoase!”)
În urechi îţi sună vocea nepoţilor povestind: „bunicul s-a născut cu 10 ani înaintea celui de-al doilea război mondial şi a murit cu 10 ani înaintea celui de-al treilea. Înainte să închidă ochii ne povestea: noi toţi suntem stră-strănepoţii lui Australopitecus Afrensis 
care s-a născut acum 4 milioane de ani şi ni l-a arătat în poză”.
Bunicul aflat în faţă infailibilului adevăr al vieţii tranzitorii, acceptă cu mândrie spusele celor ce-l privesc şi spun: sunteţi un „fenomen”.
Semeni cu cel din anii trecuţi dar nu mai ai viteza mişcărilor dinainte, chiar gândirea este mai înceată şi, mai presus de toate, uiţi. Refuzi noua realitate, trăind un fenomen de dezadaptare prin care, fără folos, nu vrei să treci din vârsta a treia, în vârsta a patra, adică a asistaţilor care şi-au pierdut independenţa. Dar înţelepţii acceptă realitatea şi se desprind de procesul de dezadaptare, pentru a intra în cursa pe ultima sută de metri, unde la sosire te aşteaptă pata neagră, cum spune Stephan Hawking.
Și interesant, intri în ea cu zâmbetul pe buze, deoarece îţi aminteşti de timpurile când erai disperat că timpul nu trece mai repede. Viaţa are umor.
Adaugă un comentariu