Daniel SZASZ (Israel): ,,Sunt scene care nu pot fi descrise…”

Irina Airinei: Mulțumesc pentru amabilitatea de a vă adresa, prin intermediul afnews.ro concetățenilor dumneavoastră din România. Cine sunteți dumneavoastră, domnule Daniel Szas?

DANIEL SZASZ: Eu sunt născut în București, trăit în București, școlit în București, am absolvit Politehnica din București am plecat din România în 1995. Bunicul meu din partea mamei era din Făgăraș și bunica mea din Odessa. Ei s-au întâlnit în lagărul din Transnistria de unde au reușit să fugă în România și au ajuns la Făgăraș, iar mama mea s-a născut în ’47, tatăl meu fiind născut în ’45 în Timișoara, crescut în Arad. Tatăl meu și cu mama s-au întâlnit în București, s-au căsătorit. Eu sunt inginer, sunt căsătorit pentru a doua oară, am două fete mari în armată și am doi băieți mai mici din a doua căsnicie.

I. A.: Locuiți aproape de locurile unde s-au întâmplat atrocitățile?

D. S. : Stau într-un orășel foarte, foarte mic, Tzur Itzhak, în zona Drom HaSharon. Orașul meu nu este aproape, dar, din păcate am avut ocazia să fiu în contact cu tragicele evenimente și am prieteni foarte buni care locuiesc în Be’er-Sheva, am un prieten care locuiește cu mine în Tzur Itzhak și fiica lui este dată dispărută, se numără printre cei răpiți din acea bază militară, cunosc personal oameni care au participat la acea festivitate, e clar că sunt morți. Sunt circa 1300 de morți declarați de oficialități, problema cea mai mare este că se fac cercetări asupra multor părți din corpurile găsite, se caută să se afle identitatea oamenilor uciși cu sălbăticie, cred că mai durează până când vor reuși să găsească toate bucățile de corpuri, semnalmentele…

I. A.: În momentul de față se mai aud sirene?

D. S. : Da, depinde de zonă, dar, inclusiv în zona mea, au fost trase rachete până aseară și, de asemenea, sunt rachete care încă mai traversează cerul către Tel Aviv și au mai fost lansate rachete și către zonele apropiate de fâșia Gaza. De asemenea, a fost și o încercare de a pătrunde peste granița din nord dar de asemenea Armata a reușit să-i lichideze pe acești teroriști.

I. A.: Care este starea de spirit a oamenilor?

D. S. : În momentul de față este o chestiune foarte complicată. În aceste momente de restriște, momente atât de grele sunt toți pentru unul și unul pentru toți. Unii sunt foarte speriați sunt străini dar și israelieni care fug din țară. Cunosc o familie foarte traumatizată, mama a două fetițe care nu a reușit să scoată un cuvânt de la producerea nenorocirilor, este atât de șocată încât nu este în stare să vorbească. Nu este în stare să scoată niciun cuvânt. Familia aceasta este din Sderot, iar fetele sunt atât de șocate încât li se citește groaza pe chipuri și nu reușești să scoți absolut nimic de la ele. Una dintre fetițe strigă „tata,tata!”, au fost martore la atrocități cu siguranță. Aici aproape că nu se mai dau asemenea știri pentru că nu mai ajută pe nimeni și nu duc decât la scăderea moralului și la inducerea unei stări grave de depresie în rândul populației. Sunt scene care nu pot fi descrise, au găsit într-una dintre case o pereche de părinți, copiii încă erau în viață și au văzut cum sunt masacrați părinții după care copiii au fost și ei măcelăriți, au fost efectiv ciopârțiți, este o grozăvie pe care nici măcar naziștii nu au făcut-o; naziștii, trăgeau în oameni, trăgeau în casă și după aceea plecau și asta știu de la bunica mea care a avut norocul să supraviețuiască unui asemenea incident, bunica mea din Odessa trimisă într-un lagăr de muncă în Transnistria.

I. A.: Dumnezeu să ocrotească Israelul și să-i ajute pe ostatici să revină acasă! Vă mulțumesc și suntem cu sufletul alături de dumneavoastră, frații noștri din Israel. Vă mulțumesc mult.