AFnews
Astăzi, la 40 de ani de la cel mai grav accident nuclear, avaria de la Cernobîl, una dintre cele mai mari tragedii tehnologice ale secolului XX, la Cernăuți a ars focul în candele, s-au înălțat rugăciuni, au fost depuse florile recunoștinței la Memorialul în cinstea eroilor care și-au dat viața și și-au sacrificat sănătatea, participând la lichidarea catastrofei nucleare. Alături de participanții supraviețuitori, de primele persoane din conducerea regiunii, Ruslan Osipenko și Mykola Guitor, s-au aflat reprezentanții statului român în Ucraina – consulul general al României la Cernăuți, Irina Loredana Stănculescu și consulul de carieră, Cristian Dacica.
Un sobor de preoți de diferite confesiuni a oficiat slujba de pomenire. Consecințele radiației, potrivit specialiștilor, sunt de 100 de ori mai puternice decât cele de la Nagasaki și se simt și după 40 de ani. Trecerea timpului n-a vindecat durerea, n-au secat lacrimile văduvelor, copiilor care au crescut fără tată. Catastrofa de la Cernobîl e o rană deschisă nu numai în inima Ucrainei, ci și în memoria Europei, și în țara vecină România, care susține prin toate mijloacele poporul ucrainean în lupta de apărare contra agresiunii ruse. Cu tristețe a vorbit despre semnificația momentului comemorativ Excelența sa Irina Loredana Stănculescu:
,,În această zi de reculegere, ne-am adunat pentru a cinsti memoria victimelor, pentru a onora curajul celor care au intervenit și pentru a reafirma angajamentul nostru față de siguranța și responsabilitatea colectivă.
În urmă cu patruzeci de ani vieți omeneşti au fost curmate, comunități au fost strămutate, iar consecințele medicale și ecologice se resimt până astăzi.
Pompieri, personalul centralei nucleare, militari, medici, ingineri au demonstrat un curaj exemplar, sacrificându-se pentru o cauză nobilă: viața oamenilor. Ei rămân simboluri ale demnității și ale dăruirii umane, iar noi, în fața memoriei lor, ne plecăm capetele cu respect și recunoștință.
Cernobîl nu a fost doar o tragedie națională, ci un avertisment global. Radiațiile nu au cunoscut granițe, iar durerea s-a răspândit dincolo de frontiere. Comunitatea internațională a răspuns cu solidaritate, sprijin și cooperare, demonstrând că în faţa unor asemenea încercări, umanitatea trebuie să fie unită.
Comemorarea de astăzi este un act de solidaritate și de respect. Să păstrăm vie amintirea victimelor și să ne ridicăm privirea spre viitor cu hotărârea de a nu repeta greșelile trecutului”.
Cernobîlul continuă să fie un avertisment despre fragilitatea siguranței nucleare și costul tăcerii unui regim totalitar cum a fost cel din imperiul sovietic în fața dezastrului nuclear. Pământul are nevoie de pace pentru a vindeca această adâncă rană sângerândă pe fața planetei.
Adaugă un comentariu